Corespondență Bruxelles//Polonia contra Ucrainei - Facilitatea europeană pentru pace
Premierul polonez Mateusz Morawiecki a anunțat miercuri că Polonia, membră NATO, nu va mai livra armament Ucrainei, declarații moderate oarecum joi, când Varșovia a precizat că nu mai livrează Kievului decât armele „convenite anterior”, totul din pricina disputei cu privire la exportul de cereale ucrainene prin Polonia.
Dar parte din acel armament polonez livrat Ucrainei era rambursat printr-un mecanism financiar european, de care profită și Polonia, „Facilitatea europeană pentru pace”. Pentru prima oară, în luna martie anul acesta, țările Uniunii Europene au decis să folosească pentru Ucraina fondurile europene puse deoparte pentru o structură securitară comună: Facilitatea europeană pentru pace (European Peace Facility, EPF) — un mecanism de finanțare din afara bugetului UE, stabilit pentru investiții militare.
Din cele 8 miliarde de euro disponibile în acest fond, jumătate au fost deja canalizate către statele membre UE pentru livrări de arme în direcția Ucrainei. Un miliard de euro a fost folosit pentru a rambursa mai întâi statele membre UE, precum Polonia, astfel încât acestea să poată dona imediat muniție Kievului din propriile lor stocuri. La acest fond comun numit Facilitatea europeană pentru pace (EPF) națiunile membre contribuie în funcție de dimensiunea economiilor lor.
În culise, însă, tensiunile au crescut cu privire la sumele cu care contribuie fiecare țară la fondul comun. Acuzația principală este însă că o țară anume – Estonia – și-a reînnoit arsenalul în detrimentul vecinilor săi UE, în timp ce a trimis stocuri vechi în Ucraina.
Estonia în vizorul celorlalți membri UE
În mod oficial, toate țările primesc aceeași rată de rambursare, pe care toate națiunile UE au convenit-o: aproximativ 84% din prețul plătit. Cu toate acestea, ceea ce nu este stabilit e modul în care țările calculează prețul echipamentului pe care îl trimit în Ucraina.
Există abordări foarte diferite, iar fiecare țară folosește propria metodologie pentru a calcula costurile. Datele clasificate de la Departamentul de Afaceri Externe și Apărare al UE (SEAE) împărtășite cu diplomații din țările UE arată că șase țări și-au calculat cererile de rambursare pe baza prețului de achiziție al materialelor noi, mai degrabă decât a prețului actual a ceea ce au trimis în Ucraina.
Cele 6 țări numite: Finlanda (care, conform SEAE, a pretins 100 la sută din noul preț de achiziție), Letonia (care a pretins 99 la sută), Lituania (93 la sută), Estonia (91 la sută), Franța (71 la sută) și Suedia ( 26 la sută).
Estonia ocupă fruntea listei în cifre absolute, pretinzând peste 160 de milioane de euro pentru donațiile sale anterioare către Ucraina, pentru care i s-au rambursat 134 de milioane de euro pe baza ratei EPF, potrivit unei analize generale a SEAE. Ce fac estonii este că trimit material vechi, care nu mai este în producție, și apoi cer rambursarea [pe baza prețului] alternativelor moderne, așa cum o confirmă diplomații din alte țări. De exemplu, au trimis Strelas (vechile rachete sol-aer sovietice cu lansator de umăr) în Ucraina, dar au cerut rambursarea pentru Stinger-uri moderne, care desigur au mai multe capacități și vin cu un preț mult mai mare.
Acesta este, de asemenea, motivul pentru care sprijinul militar al Estoniei pare să fie mult mai mare pe cap de locuitor decât cel al altor țări în statisticile pe care toată lumea le citează.
Guvernul de la Tallinn a confirmat în trecut că își calculează ajutorul acordat Ucrainei pe baza „valorii de recuperare” a materialului donat și a declarat in ianuarie că „a solicitat fonduri de la Facilitatea europeană pentru pace pentru înlocuirea echipamentului său.”
Comportamentul Estoniei a stârnit iritare în întreaga UE, ca fiind un „caz flagrant de profit” – chiar dacă nimeni nu a vrut să acuze pe față Tallinn pentru a evita orice semn de diviziune pe care Rusia l-ar putea exploata.
Autor: DAN ALEXE
