O seamă de cuvinte// Mărturii, martiriu, martori și mucenici
Am mai vorbit despre seria aceea de cuvinte învechite alese doar pentru că sună pompos și par a aduce o formă de demnitate suplimentară discursului. Un asemenea cuvânt este termenul de „mărturie” sau „mărturii” în loc de „amintiri”.
Termenul „mărturie” diplomatică folosit ca sinonim pentru „amintiri” sau „impresii” este tare pretențios (e rupt din novlimba asta cuviincioasă care te sufocă cu vorbe precum „dascăl” în loc de „profesor”, sau a se înfrupta”, „tămăduire” etc.). El ne dă însă ocazia unei remarci culturale: banalul românesc «martor» (de la care avem “mărturie” și „mărturisire”) este în mod vizibil vechi, pentru că, deși ne-a rămas pe filieră creștină, de la «martyr, μάρτυρ», din greaca creștină, el a păstrat mai ales sensul juridic: “martorul”, “martyr”, este cel care a asistat la ceva si care poate depune… mărturie pentru tine («martir» în sensul de mucenic este în schimb un împrumut modern din franceză).
Cât despre „mucenic” (martir), el vine de la aceeași rădăcină slavonă cu „munca”, de la noțiunea de chin, tortură.
E foarte interesant însă că și araba Coranului folosește un cuvânt similar: „shahid” (شاهد) care înseamnă simultan «martor» la tribunal și… martir pentru credință. Nu doar că oricine moare pentru islam este «shahid» (martor), dar și cel care e chemat la tribunal să ateste ceva într-un proces este tot «shahid».
De altfel, la musulmanii extremiști până și un terorist sinucigaș e considerat «shahid», iar termenul s-a banalizat atât de mult încât în unele limbi vorbite de musulmani «a deveni shahid» e sinonim cu «a muri», pur și simplu, chiar dacă este din boală, deoarece se consideră prin definiție că mortul a fost un bun musulman, deci un martor al credinței.
Rămâne însă faptul că și în greaca primilor creștini, precum și în araba Coranului, același cuvânt — martyr / μάρτυρ și shahid (شاهد) — desemnează în același timp un martor la tribunal și un mucenic, un martir al credinței. Asta indică o influență suplimentară a creștinismului asupra germenilor islamului pe vremea când Mahomed încă își fasona mesajul.
Cât despre procesul prin care devenim martiri, el este ceea ce s-a numit tradițional „martiriu”. În franceză, cele două sună la fel și sunt distinse doar grafic: martirul este „martyr”, iar caznele prin care trece el, martiriul, sunt: „martyre”. Mai recent a apărut însă și un hidos echivalent, fals franțuzism: „martiraj”!... Cei care țin la limbă nu vor folosi însă acest cumplit neologism, evitând astfel să participe și ei la martiriul limbii.
AUTOR: Dan Alexe
