Evocări// 13 ani de la plecarea cântărețului Vadim Gheorghelaș
Cât de nemilos mai trece timpul în viața unui om, dar trecerea lui nu șterge amintirile și dragostea pentru cei plecați dintre noi. De 13 ani nu mai pășește pe acest pământ cântărețul Vadim Gheorghelaș, dar vorbim până acum de el la prezent, îi ascultăm cântecele cu același drag ca și altă dată. Fiindcă Vadim Gheorghelaș a adus o prospețime în muzica populară autohtonă, o individualitate și atmosferă aparte.
Cariera sa de artist a început dintr-o întâmplare, când a mers la concursul republican „Cântați cu noi”, ca, pe urmă, să fie invitat de către dirijorul și violonistul Serghei Lunchevici la un concurs de angajare în Orchestra „Fluieraș". A absolvit în 1980 Colegiul de muzică „Ștefan Neaga, după care a fost angajat în Orchestra „Lăutarii" dirijată de Nicolae Botgros. A cântat cu toate orchestrele de muzică populară de la noi „Folclor", „Mugurel", „Joc" ș.a.
În 1997, a început colaborarea cu poetul Grigore Vieru și muzicianul Gheorghe Banariuc. Rodul acestei colaborări este piesa „Tata”, care l-a făcut celebru pe Vlad Gheorghelaș. Au urmat „Părinții”, „De când, mândro, te iubesc”, „Noroc, noroace”, „Primăvară, dacă știi” ș.a. Apoi și două discuri. Multe piese, însă, au rămas neînregistrate. Artistul era cunoscut și datorită fluieratului artistic pe care îl interpreta cu o deosebită măiestrie.
Chiar dacă anii se scurg rapid în urma unui om, ceea ce a lăsat în această urmă Vadim Gheorghelaș în materie de cântec impresionează și emoționează și asta contează cel mai mult.
Vadim Gheorghelaș a fost și este artistul original, cel de la vatră, cu o simțire aparte și o tratare a cântecului deosebită. Piesele înregistrate vor servi un model și exemplu pentru multe generații de împătimiți de cântec și frumos.
AUTOR: Veta Ghimpu-Munteanu
