O samă de cuvinte// „Realmente”: o transă Zen lingvistică
Am realizat deodată, apucând-mă să scriu această rubrică lingvistică săptămânală, zguduit de Logos, care m-a izbit fără milă cu fața în dușumeaua Vorbei, că eu n-am folosit niciodată în viață adverbul “realmente”.
Nici cu gura, nici în scris. Eu și “realmente” nu ne iubim, n-avem nimic în comun. Mie “realmente”, auzit sau scris, îmi face foarte mult rău.
Aici intrăm în primejdiosul câmp minat al fobiilor lingvistice. Vorbind deunăzi cu un prieten francofon belgian (poet, cineast și altele unde umblă cu vorbe) mi-a zis că și el are momente, flash-uri zen, transe de nedumerire în care vede un cuvânt scris și îi vine să râdă, nu înțelege de ce-i scris așa, sau se întreabă dacă nu e acolo vreo greșeală de tipar.
— "Uite", mi-a zis, “m-am uitat azi lungi minute, într-o carte, la cuvântul "heure" (oră, unitate de timp) până să-mi dau seama că de fapt e scris corect, absurd de corect… "Heure"… Dar ce înseamnă corect?”
Și am stat, tăcuți, “realmente” nedumeriți amândoi. Realmente nedescifrați, “netocmiți și goi”. Altminteri, da… Să recunoaștem că avem o lungă serie de adverbe pompoase, luate din italiană sau franceză, precum “realmente” (sau “réellement" în franceză), dar în realitate avem și noi aceste adverbe, păstrate în română direct din latinã, doar că tocmai acelea, frumoase pe deasupra, nu sunt folosite mai niciodata in limba vorbită. Iată:
Toate adverbele astea compuse au fost formate în latina tardivă din expresii unde intervenea mens, mentis: mintea noastră, gândirea.
Mens, mentis, la cazul ablativ “mente", intra în expresii adverbiale precum: "vera mente" (cu minte adevărată - it.: veramente, fr.: vraiment); "curiosa mente" (cu minte curioasă), în franceză "curieusement"; "extrema mente" (extrêmement); "altera mente" (să fii de altă părere, "altera mente", “autrement" în franceză).
Doar aceasta din urmă, care a dat în italiană “altramente" sau "altrimenti" și în franceză “autrement" a rămas cu totul natural în română păstrat direct din latină: “altminteri". “Altminteri" vine de la "altera mente", precum italianul altramente și francezul autrement.
Altminteri și “realmente” în românește ar fi "OK" și "ca lumea", doar că sună hâd.
