Campanie Moldova 1 | SALVAȚI CONACELE AFLATE ÎN PARAGINĂ. Moșia Apostolopulo din Saharna, care datează din 1888, cu acces interzis
Mulți oameni vizitează satul Saharna din raionul Rezina pentru a vedea celebra mănăstire, însă puțini știu că, la marginea localității, se află o moșie construită în secolul al XIX-lea. Aceasta a aparținut familiei Apostolopulo, una influentă în sat, care a contribuit semnificativ la viața comunității.
Clădirea a găzduit diferite instituții, de la școala de viticultură, până la un spital pentru invalizii de război în perioada sovietică. Astăzi, din reședința boierească impunătoare, a rămas doar o clădire fără acoperiș, cu ziduri fisurate și ferestre distruse.
Conacul a aparținut lui Nicolai Apostolopulo, căsătorit cu fiica boierului Ioan Bogdan, Eugenia, din Cuhureștii Floreștilor. Accesul pe teritoriul moșiei este interzis, pentru că acum aceasta este proprietate privată.
Beciurile aferente conacului sunt singurele deschise.
Crama familiei Apostolopulo este singura clădire cu acces liber în prezent. În secolul al XIX-lea, crama era folosită pentru producerea și păstrarea vinurilor din viile ce înconjurau conacul. Astăzi, aici se mai văd doar câteva urme ale butoaielor și câteva sticle.
Clădirea principală a conacului este proprietate privată, iar astăzi publicul poate veni doar la această anexă istorică.
Crama, construită în 1888, avea pe timpuri o capacitate impresionantă. Aici, strugurii erau zdrobiți, fermentați, trecuți prin teascuri masive, iar vinul era coborât în beciul cramei.
„Ca istoric, aud și eu de la mai maturi că, pe timpuri, aici era așa că se rotea carul cu boi, așa de mare”, a declarat, pentru Moldova 1, Victor Macrii, primarul comunei Saharna Nouă.
Astăzi, crama săpată parțial în piatră și considerată odinioară mândria ansamblului Apostolopulo, este pustie. Au rămas doar ziduri reci și camere pustii.
„Are o arhitectură destul de valoroasă, așa ceva în Moldova nu prea este și, cu regret, este într-o situație de distrugere, nu ne permite bugetul să avem posibilitatea de a o întreține, de a o repara”, menționează primarul.
Pentru a reabilita crama, autoritățile locale au nevoie de zeci de milioane, bani care, însă, lipsesc în bugetul local.
„Am pornit de la faptul ca bunul dat să fie îngrijit - să fie scos cumva la licitație ca, totuși, persoanele cointeresate să aibă grijă, să păstrăm potențialul nostru, anume al Saharnei. Ca să investim aici trebuie zeci de milioane. Cu regret, e deplorabil, beciul s-a mai păstrat de bine de rău, dar, în exterior, partea de sus e putredă, lemnul e putred, pereții alunecă, este într-o situație foarte gravă”, afirmă Victor Macrii.
Și dacă ceea ce a mai rămas din cramă poate fi reabilitat, soarta conacului este incertă. De peste două decenii, clădirea principală a complexului boieresc se află în proprietate privată, iar persoana care îl deține se află peste hotare.
„Nu se știe nimic despre el, nu l-am văzut, nu-l cunosc, teritoriul este închis, nu are acces nimeni. De când trăiesc aici, chiar alături, de vreo trei ori dacă am pășit gardul, că prin poartă nu-i permis, am trecut gardul și am văzut situația. Cu 30 de ani în urmă, după ce s-a desființat școala-colonie, situația mai era cât de cât, dar tot era jalnică, dar acum e deplorabilă, nu știu dacă se mai poate de restabilit ceva”, spune bibliotecara Maria Malai.
Potrivit datelor istorice, conacul boieresc, crama, podgoria și alte terenuri arabile au fost lăsate prin testament, Zemstvei din Basarabia, pentru că singurul moștenitor, fiul familiei Apostolopulo, a murit la vârsta de doar patru ani.
De-a lungul anilor, conacul a găzduit Școala de viticultură și pomicultură, Spitalul din Tiraspol al invalizilor din cel de-al Doilea Război Mondial și Școala Colonie pentru fete din Dubăsari.
În prezent, moșia este inclusă în lista monumentelor de arhitectură de importanță națională.
Moldova 1 desfășoară o campanie dedicată salvării conacelor din R. Moldova, pentru a readuce în atenția publicului valoarea lor istorică și culturală.
Prin reportaje și interviuri realizate de postul nostru de televiziune, ne propunem să arătăm nu doar starea în care se află aceste clădiri, ci și potențialul lor de a deveni resurse turistice.
De asemenea, postul public de televiziune își propune să mobilizeze autoritățile pentru a preveni pierderea unui patrimoniu care, odată dispărut, nu poate fi recuperat.
CITIȚI ȘI:
