O samă de cuvinte // Nașteri și creaturi: o deslușire a originii termenului „Crăciun”
Cine a urmărit serialul „Gomorrah”, care se petrece pe fundalul luptelor între bande, „familii” din Camorra napolitană, a putut auzi deseori termenul „criatura” folosit pentru a desemna un copil.
Asta ne va duce de îndată la Crăciun, pe o cale ocolită. Cuvântul „Crăciun” are o etimologie contestată și contestabilă, existând sub forme practic identice în sârbă, bulgară (kрачон, desemnând, în mod bizar, o sărbătoare înainte de solstițiul de vară) și, sub o formă învechită, în rusă. Se știe însă cât de mult a fost influențată rusa de slavona balcanică, de slavona de biserică. Chiar și rusa modernă posedă nenumărate turnùri rămase din slavona balcanică, precum și un fond lexical bulgar bisericesc (toate dubletele город/град, глава/голова etc.).
Apoi, Crăciunul a fost împrumutat chiar și de maghiari: karácsony… Mulți lingviști propun așadar pentru Crăciun neverosimile derivări din slavă. S-a propus ca sursă un zeu al păgânismului slav care ar fi avut în sarcină solstițiul de iarnă.
Ipoteza susținută printre alții de lingvistul Alexandru Rosetti a derivării din latinescul creatio, creatione (m), deși pune mici probleme atât fonetice, cât și teologice, are însă toate șansele să fie cea justă (creatione — Crăciun)… Faptul că e vorba de crearea Pruncului poate fi întărit, de altfel, de exemplul paralel din spaniolă al lui criado, în vremuri recente cu sensul de servitor, dar în trecut cu cel de copil (precum în portugheză criança = copil), un participiu al verbului criar – creare.
La fel, creatura înseamnă copil în mai multe dialecte italiane, precum în napoletană (considerată de mulți o limbă aparte). În sardă (care chiar este o limbă aparte, iar nu un dialect italian) de asemenea băiat se spune criaddura (iar fată este criaddurada).
Lucru comic, verbul criare a evoluat în sardă spre sensul de… a oua, a face ouă! Ceea ce ne-ar trimite mai degrabă la Paște.
