Corespondență Dan Alexe | Aderarea la UE a R. Moldova și Ucrainei, dezbatere astăzi în parlamentul UE
Parlamentul European dezbate marți, 10 martie, în ședință plenară, stadiul viitor al extinderii Uniunii Europene. Dezbaterea este extrem de importantă pentru Republica Moldova, pentru care, ca și pentru Ucraina, este vorba de un soi de aderare „la pachet”, indiferent de stadiul pregătirii lor.
Parlamentul European respinge astfel ideea unei „extinderi inversate” (reverse accession), cum s-a propus, mecanism presupus a accelera aderarea Ucrainei și, odată cu ea, a Republicii Moldova. Însă acum se lucrează pentru ca următoarele trei președinții ale UE să se concentreze pe finalizarea negocierilor cu Ucraina până la sfârșitul anului 2027. Asta înseamnă și finalizarea negocierilor cu Republica Moldova până la sfârșitul anului viitor.
Aderarea Ucrainei la UE necesită respectarea așa-numitelor „criterii de la Copenhaga”: instituții democratice stabile (statul de drept, măsuri anticorupție), o economie de piață viabilă și aliniere legislativă (cele 35 de capitole). Pe lângă necesitatea de a gestiona războiul în curs în Ucraina, sunt necesare reforme-cheie, în special în sistemul judiciar.
Republica Moldova depinde de asta, desigur, neputând fi decuplată de Kiev pentru a nu stârni descurajare. Sfârșitul sau stabilizarea conflictului cu Rusia rămâne un factor major, deoarece Ucraina se află într-o situație fără precedent pentru o țară candidată. Dar și Moldova, împovărată de cazul Transnistria. Apoi, procesul necesită acordul unanim al celor 27 de state membre, cu obstacole politice, în special poziția Ungariei, care nu ar vota în niciun caz, în condițiile actuale, aderarea Ucrainei.
Ucraina a obținut statutul de candidat în iunie 2022, ca și Republica Moldova, iar negocierile de aderare au fost deschise oficial în decembrie 2023. Un proces de „aderare anticipată” (reforme avansate) este în curs de desfășurare pentru a accelera integrarea.
În cadrul UE, 26 de state membre (sau 25, dacă este lăsată deoparte Slovacia) fac în acest moment presiuni asupra Ungariei pentru a o determina să-și ridice vetoul. Uneori, șantajul inversat începe să pară justificat.
S-a renunțat, așadar, pe moment, la mecanismul propus anterior, care ar fi permis Kievului și Chișinăului să adere la UE cu drepturi limitate: o absență inițială a dreptului de vot la summituri și consilii ministeriale, dar acces treptat la piața unică, subvențiile agricole și fondurile de dezvoltare, odată ce anumite obiective sunt îndeplinite după aderare. Acest lucru ar încălca regulile stabilite în 1993 (Tratatul de la Maastricht), care impun implementarea deplină a acquis-ului comunitar înainte de orice aderare.
Inițiativa s-ar fi confruntat cu o rezistență puternică în rândul statelor membre și al altor țări candidate, care, deși sprijină Ucraina în apărarea sa împotriva invaziei rusești, se tem de o devalorizare a calității de membru și de o ruptură durabilă în cadrul Uniunii. Acest plan spre o Europă cu două viteze li se pare unora dintre capitale o capcană întinsă de Putin și Trump. Alți oficiali se tem de un impact negativ asupra candidaților avansați, precum Muntenegru și Albania, și de efecte în cascadă asupra partenerilor apropiați, precum Norvegia și Regatul Unit.
Dar altora li se pare că Uniunea Europeană nu dispune de o altă opțiune decât să accelereze aderarea Ucrainei (și, la „pachet” cu ea, a Republicii Moldova), deși asta ar aduce riscul de a deschide o cutie a Pandorei de riscuri politice și de politici publice pe care nimeni de la Bruxelles nu le înțelege deocamdată pe deplin.
