O samă de cuvinte | Prohab, poală, și lingvistica de buzunar...
„Prohab” este genul de cuvânt a cărui structură fonetică îi permite să traverseze secolele și mileniile. Nu știm de unde vine, dicționarele etimologice îl dau „cu origine necunoscută”. Tot ce am putea reconstitui, cu profunzime lingvistică modestă, este că dacă îl reconstituim ca pre un termen indo-european arhaic, dintr-o limbă „de substrat” dispărută, atunci el conține prepoziția *pro-, *pro-hab, pentru a indica partea din față a persoanei, a veșmântului sau pantalonilor.
„Poala” în schimb e un slavonism foarte bine cunoscut, căci trimite la o câmpie, „pole”. Este rădăcina de la care ne vin denumirile de Polonia, țară cu relief relativ plat, fără munți, sau, în Balcani, Kosovo Polje, „Câmpia Mierlei”, unde oștile sultanului Murad le-au învins pe cele ale cneazului sârb Lazar, ambii murind în acea luptă care a dus la cucerirea Balcanilor de turcii otomani.
Poală / polje, prohab: iată un început de lexic sartorial fanariot. Mai vine aici și „buzunarul”. Greaca modernă numește „buzunarul" cu un turco-arăbism: τσέπη (citește: țepi, cepi sau gepi) și de acolo a trecut odinioară și în aromână: gepi = buzunar (și maghiarul zseb).
Dar și „buzunar”-ul nostru valaho-nord-dunărean tot din greacă vine, de la: ὑπό ζωνάρι [ipo-zonari] = „sub centură”. „Zonari” (cu vulgara terminație -ari, -nari, pe care o avem și la petinari = cocoș) vine de la: „zoni”, ζώνη, centură, zonă. Americanul Bible Belt (statele SUA din sud unde domnesc pocăiții de tot felul) este în greacă: Ζώνη της Βίβλου (Centura Bibliei, Zona Bibliei).
„Sub centură” (ζώνη, ζωνάρι), sub curea, au zis așadar fanarioții ὑπό ζωνάρι [ipo-zonari], iar de aici: (i)bozonari > buzunar.
Odinioară, însă, și greaca a folosit acest ζωνάρι=zonari în sensul de buzunar. Dovada: recent răposatul Sfânt Paisie de la Athos (cel cu figura ca o lasagna) obișnuia să spună, când făcea câte o minune și scăpa pe cineva de la moarte: — „Τα κόλλυβα σου δεν τα έχεις στο ζωνάρι. Θα αργήσουμε να τα φάμε.” Adică:
— „Încă nu ai coliva în buzunar (în burtă, στο ζωνάρι, sub centură). O s-o mâncăm târziu.”
(Cât despre balcanicul „țep” = buzunar, în turcă „cep”, în greacă „τσέπη”, ne putem întreba dacă nu cumva de acolo vine verbul „a țepui”, în sensul de „a buzunări”, după care, prin falsă metonimie și asociație sonoră, s-a crezut că vine de la „țeapă”, iar nu de la uitatul „țep” = buzunar.)
Iată așadar cum e și cu lingvistica de buzunar!...
