Oficiali și diplomați, reuniți la Chișinău pentru a marca 123 de ani de la pogromul împotriva evreilor: „Astăzi, antisemitismul este din nou în creștere”
Comunitatea evreiască, oficiali și diplomați s-au reunit, pe 23 aprilie, la Chișinău pentru a comemora 123 de ani de la pogromul din aprilie 1903. Participanții au cinstit memoria celor 49 de victime ale violențelor antisemite printr-un minut de reculegere și depuneri de flori, reamintind impactul devastator al acestui episod asupra istoriei orașului.
În cadrul ceremoniei, au fost citite mărturii ale urmașilor victimelor, care au reconstituit, în detalii, tragedia trăită de familiile lor.
„Bunelul, Kelman Boliovici, era comerciant de cereale la Chișinău. Bunica, Hina, avea grijă de copii și de casă. În 1903, în timpul Pesach-ului (Paștele evreiesc - n.r.) din 1903, un vecin însoțit de un alt prieten au venit la bunelul Kelman. Știau că în oraș evreii erau bătuți și jefuiți și au hotărât să profite de ospitalitatea bunelului. Când le-au văzut pe fiicele sale, Ita și Hava, fete tinere și frumoase, cu părul lung și negru, au tăbărât asupra lor. Bunicul a încercat să le apere, dar a fost bătut nemilos cu o vergea de fier peste cap. A murit a doua zi, la spitalul evreiesc. Bunica a murit la scurt timp după pogrom. Ita și Hava s-au recuperat fizic, dar au rămas cu sechele pe viață în urma acelei tragedii. Acea zi a devenit simbolul tragediei pentru familia noastră”.
O altă mărturie a ilustrat suferințele familiei lui Zahar Benderschi, trăite în acele zile de violența extremă.
„Îmi amintesc că bunica mea era paralizată. Stătea într-un scaun cu rotile. În 1903, la Chișinău a avut loc unul dintre cele mai violente pogromuri împotriva evreilor. A durat trei zile. Mulți evrei au fost uciși. Multe case au fost distruse. Poliția nu a intervenit. Tatăl și bunicul meu mi-au povestit despre pogrom. Aveam destul de multe fotografii pe care bunicul meu le-a făcut după acel măcel împotriva evreilor. Dar toate s-au pierdut în timpul războiului și al evacuării. Îmi amintesc o poză din magazinul bunicului cu geamurile sparte și o dezordine totală în interior. Există o fotografie a casei noastre după pogrom și alta cu trupurile vecinilor noștri pe trotuar. Tatăl meu a spus că bunicul a transmis aceste imagini în instanță. Și bunica mea a fost victima acestui pogrom. În zilele pogromului, bunicul era plecat cu afaceri în satele din jur. Bunica a rămas acasă singură. Pogromiștii au bătut-o crunt și au lăsat-o inconștientă în curte crezând că este moartă. Ea, însă, a supraviețuit. Dar a suferit o leziune a coloanei vertebrale și și-a petrecut restul vieții într-un scaun cu rotile”.
Oficialii prezenți la eveniment au transmis mesaje de solidaritate și apeluri la păstrarea memoriei istorice, fiind subliniată necesitatea de a combate orice formă de ură, discriminare și violență și de a promova respectul între comunități.
Ambasadorul Statului Israel în Republica Moldova, Yoram Elron, a subliniat dimensiunea istorică a tragediei și actualitatea mesajului ei.
„Pogromul de la Chișinău rămâne un simbol tragic al unei perioade în care evreii erau lipsiți de apărare. Au fost uciși 49 de oameni, sute au fost răniți, iar mii au rămas fără adăpost. Această tragedie a fost emblematică pentru persecuțiile care au culminat cu Holocaustul. Astăzi, antisemitismul este din nou în creștere. Ne reafirmăm angajamentul de a combate ura și de a construi un viitor al demnității și păcii”, a spus diplomatul.
Potrivit ministrul Culturii, Cristina Jardan, pogromul din aprilie 1903 rămâne una dintre cele mai grave tragedii din istoria Chișinăului.
„A fost o violență îndreptată împotriva unei comunități, alimentată de prejudecăți și propagandă. Au fost omorâți oameni doar pentru că erau evrei. Această comemorare este un gest de respect și o datorie de a transmite adevărul generațiilor viitoare”, a punctat oficialul.
Evenimentul reprezintă o lecție de istorie și responsabilitate, a adăugat primarul general al municipiului Chișinău, Ion Ceban.
„Este o onoare că împreună învățăm, ținem minte și tragem lecții din istoria noastră comună. Ura nu poate fi tolerată. Discursul de ură naște violență. Niciodată nu trebuie să admitem așa ceva. Jumătate din populația Chișinăului de acum peste 100 de ani era formată din comunitatea evreiască, iar ceea ce s-a întâmplat atunci a avut repercusiuni globale”, a conchis Ion Ceban.
Menționăm că, în timpul pogromului din aprilie 1903, au fost asasinați 49 de evrei, circa 500 au fost răniți, circa 2.000 de familii evreiești au rămas fără adăpost și 1.500 de prăvălii și case ale evreilor au fost ruinate.
CITIȚI ȘI:
