Corespondență Dan Alexe | Care au fost efectele Summitului CPE pentru Armenia?
Al optulea summit al Comunității Politice Europene (CPE) s-a ținut luni, 4 mai, la Erevan în Armenia, țară săracă, fără ieșire la mare, înconjurată de inamici politici și fără multe resurse proprii. Pentru Armenia, un asemenea summit prestigios internațional înseamnă în primul rând o semi-ieșire din izolare. Majoritatea armenilor încă nu și-au revenit din traumatismul național al pierderii regiunii muntoase Nagorno Karabakh, care era o enclavă armeană în Azerbaidjan, teoretic sub protecția armatei ruse, care nu a făcut însă nimic pentru a interveni.
În mod care poate părea doar în aparență straniu, Armenia creștină a avut până acum ca principal partener strategic Iranul musulman șiit. Armenia, țară fără ieșire la mare, are cu Iranul o frontieră lungă de doar 40 km, dar care este vitală pentru aprovizionarea în produse esențiale, inclusiv militare.
Armenia și Iranul sunt aliați istorici pentru că au aceiași inamici în regiune: Turcia si Azerbaidjanul. Iranul se teme mai ales de spectrul unui "mare Azerbaidjan", deoarece în Iran trăiesc de trei ori mai mulți Azeri decât în Azerbaidjanul propriu-zis: circa 30 de milioane în Iran, față de 10 milioane in Azerbaidjan.
Turcia, în schimb, care împărtășește aceeași limbă cu Azerbaidjanul, chiar dacă nu și aceeași religie (turcii sunt sunniți, iar azerii sunt majoritar șiiți), ar dori să poată ocupa cei 40 de km de frontieră dintre Armenia și Iran, pentru a efectua o joncțiune turcofonă cu Azerbaidjanul, izolând astfel cu totul Armenia.
Armenia, care nu are statutul de candidat la Uniunea Europeană, mai este astfel rău văzută în Europa si pentru dependența sa economică și politică față de Rusia (Erevanul face parte din CSI a lui Putin dar si din Uniunea Vamală cu Rusia). De aceea este foarte important pentru liderii de la Erevan să arate că există o coregrafie oficială minimă, de comparat, de exemplu, cu cea de la summituri NATO și UE, care urmează protocoale stricte. Totul, însoțit de o ceremonie de deschidere, o sesiune plenară și o fotografie finală de familie, care arată că și Armenia își are locul la masa oficială a ospățului european, chiar dacă nu e așezată încă la un loc de onoare cum i s-ar cuveni.
Ce este Comunitatea Politică Europeană (CPE)
În 1991, țările proaspăt eliberate de jugul sovietic bănuiau că proiectul Confederației propus de Mitterrand era un simplu surogat pentru intrarea lor în CEE. Astăzi, Emmanuel Macron i-a lămurit și liniștit: obiectivul acestei structuri este dimpotrivă să le permită țărilor precum Ucraina sau Moldova, dar și celorlalți candidați, celor din Balcani, să participe la anumite programe ale Uniunii (schimburi de studenți, profesori, cercetători) înainte de aderare. Sau chiar și de a participa la Consiliile de Miniștri ale UE care îi privesc, de exemplu în domeniul energiei.
Lucruri care concretizează în ochii populațiilor acestor țări candidate avantajele unui club (UE) ce pare mereu mai greu de pătruns. Brexitul, pandemia și apoi războiul din Ucraina au accelerat considerabil integrarea internă a UE. Cei Douăzeci și șapte au recurs la un sistem de datorii comune, au cumpărat vaccinuri în comun, au impus împreună sancțiuni masive Rusiei.
Mulți observatori nu iau însă în continuare foarte în serios această inițiativă, «Comunitatea politică europeană», la a cărei reuniune participă, pe lângă țări estice precum Ucraina și Moldova, dar și Turcia lui Recep Tayyip Erdoğan, precum și țări care nu doresc să adere la UE, cum sunt Marea Britanie, Elveția sau Norvegia.
Blocarea agresivității Rusiei
Un alt scop al Comunității Politice Europene este acela de a contracara influențele ostile puternice, ruse și chineze de exemplu, care au înflorit în ultimii ani la marginea Uniunii, în special în Balcanii de Vest. Această regiune, încă străbătută de linii de fractură adânci și foarte vechi, riscă o permanentă destabilizare. De asemenea, regiunea oferă un teren de acțiune pentru traficanți și mafii, la porțile spațiului Schengen.
Una dintre provocările întâlnirii constă în a nu permite certurile, pentru a nu spune confruntările, care îi opun pe unii dintre invitați să escaladeze. Este complicat să-i faci pe liderii azeri și armeni să stea la aceeași masă. Turcia întreține relații execrabile cu Grecia și Cipru. Serbia și Kosovo au trecut prin ciocniri violente la granița lor în urmă cu doi ani. Viitorul CPE nu este în acest stadiu asigurat. Ar putea cunoaște aceeași soartă ca și Uniunea pentru Mediterana, lansată cu mare pompă de Nicolas Sarkozy în 2008. Dar în contextul dramatic al anului 2023, are marele merit de a oferi un forum care lipsea.
CPE nu este un vehicul al UE și nici nu este un substitut pentru aderarea la UE, așa cum se tem unii. În esență, este un forum de discuții care nu produce în mod oficial niciun rezultat concret sau comunicat final; nu are sediu permanent sau secretariat.
