Revista presei interbelice: Strângeri de fonduri pentru înălțarea unui monument dedicat lui Mihai Eminescu
În ziarul Rampa apărea, pe prima pagina, un articol despre strângerea de fonduri pentru ridicarea în București a unui monument dedicat lui Mihai Eminescu. Comitetul instituit în acest scop a hotărât să organizeze în capitală și în marile orașe din țară „mari festivități artistice și culturale”.
Comitetul roagă insistent persoanele care dețin manuscrise, portrete, fotografii cu marele poet să le doneze, cu promisiunea că acestea vor fi păstrate bine. Se împlineau 37 de ani de la moartea lui Eminescu, iar ziarul mai anunță că se va organiza un parastas și un pelerinaj la mormântul poetului de la cimitirul Bellu.
La 16 iunie 1926, profesorul Onisifor Ghibu susținea în ziarul său, Romania Nouă că, după București, Chișinăul este cel mai important oraș muzical al României. Autorul invocă activitatea corului mitropolitan condus de părintele Mihail Berezovschi, cele două conservatoare ale orașului, corurile școlare și interesul publicului pentru concerte.
Ghibu consideră că Basarabia a contribuit decisiv la dezvoltarea operelor românești din București și Cluj, însă Chișinăul nu primește atenția pe care o merită.
El cere înființarea unui mare Conservator de Stat, a unei Academii de Muzică Bisericească și chiar a unei Opere Naționale la Chișinău, argumentând că orașul dispune atât de muzicieni, cât și de publicul necesar pentru a susține asemenea instituții. În articol sunt comparate și alte centre culturale ale vremii: Sibiu, Brașov, Târgu Mureș, Arad, Oradea, Cluj și Cernăuți.
Ziarul anunța: „Cunoscutul scriitor d. Mihai Sadoveanu va pleca în curând în Basarabia într'un turneu de propagandă culturală”.
În 1926, cuvântul „propagandă” nu avea sensul negativ de astăzi. Atunci, expresiile „propagandă culturală”, „propagandă școlară”, „propagandă sanitară” sau „propagandă agricolă” erau folosite frecvent și însemnau, pur și simplu, activități de educație publică. Aceasta însemna că Sadoveanu avea să aibă un turneu de conferințe, întâlniri cu cititorii, lecturi publice și activități de promovare a culturii românești.
La rubrica Fapte și întâmplări, aflam că „Consiliul municipal din Praga a hotărât sá dea unei străzi principale a orașelui numele de strada Română”. Strada există și astăzi în Praga și se numește Rumunská („Strada Română”). E o amintire păstrată de un secol a legăturilor dintre România și Cehoslovacia.
La fel de interesantă este și știrea că „direcțiunea căilor ferate cehoslovace a hotărât să introducă și la vagoanele de clasa III scaune cu așternut moale”. Deocamdată măsura se va aplica la trenurile care parcurg distante mai mari. Astăzi căutăm wifi, 100 de ani in urmă se căuta un scaun moale în tren.
Ziarul Dimineața publica o caricatură cu doi oameni are discuta la gară...
Stai la Râmnicu Sărat? Când pleci acasă!?
Ași pleca și mâine, dar nu știu să înot....
O ironie clară la situația cailor ferate după amploarea inundațiilor din acea perioadă.
Ziarul Lumea scria despre analiza teatrală din URSS: „Trebuie teatrul să servească o ideologie sau să servească arta?”.
Pe scurt, la Moscova avea loc o dezbatere publică despre starea teatrului sovietic, iar aceasta era o știre internațională. Printre participanți se află Anatoli Lunacearski sau Olga Kameneva. Criticii spun că teatrul a abandonat arta și urmărește doar agitația și propaganda.
Se afirmă că spectacolele noi sunt prea ideologizate și că publicul preferă piesele vechi. Unii cer chiar separarea artei de stat. De cealaltă parte, Olga Kameneva susținea că teatrul trebuie să apere și să consolideze revoluția.
O sută de ani în urmă puteai protesta cu argumente, astăzi în Rusia poți fi arestat pentru o foaie albă...
Autor: Dan Melnic
