Revista presei interbelice: Memoriul lui Mihai Viteazul, descoperit la Florența
La 18 iunie ziarul Adevărul scria că Academia Română l-a ales membru corespondent pe istoricul italian Angelo Pernice, după ce acesta descoperise la Florența un memoriu al lui Mihai Viteazul.
Documentul există și astăzi și este cunoscut în istoriografia românească drept „Memoriul lui Mihai Viteazul către Marele Duce al Toscanei”. Arhivele de Stat din Florența păstrează și în prezent acel document, care datează din 1601, cu puțin timp înainte de moartea lui Mihai Viteazul.
Memoriul este redactat în limba italiană și conține relatarea propriilor sale campanii și explicații despre acțiunile sale politice și militare. Acesta este considerat una dintre cele mai importante surse directe despre Mihai Viteazul, domnul înfăptuitor al celei dintâi uniri românești.
Ziarul Dimineața relata despre Ploile torențiale care continuau să creeze probleme în Basarabia. Calea ferată a fost afectată între Ghidighici și Vistierniceni, Culmea și Ceadâr-Lunga, Traian-Val și Taraclia, precum și între Arcis și Sărata.
În mai multe locuri trenurile au circulat cu viteză redusă. La Soroca a fost inundată clădirea liceului de fete Marsim și numeroase case particulare. La Ghidighici și Bălți au fost și victimec iar cele mai mari ravagii au fost făcute în județul Ismail: „Apele Răutului s’au urcat la un nivel de doi metri înălțime, înecând toate casele și semănăturile de pe malul drept al râului”.
Ziarul Romania Nouă publica pe prima pagină două telegrame prețioase. Cu ocazia alegerii lui Ignacy Mościcki în funcția de președinte al Poloniei, acesta i-a transmis regelui Ferdinand I o telegramă în care își exprima dorința de a întări și mai mult relațiile de prietenie dintre Polonia și România.
Regele Ferdinand i-a răspuns într-un ton la fel de cordial, felicitându-l pentru alegere și arătându-și satisfacția față de consolidarea alianței româno-polone, pe care o considera esențială pentru stabilitatea regiunii. Ambii au prezentat un limbaj diplomatic foarte plăcut.
Pe aceeași pagină însă... Apare un articol ironic despre scandalurile din parlamentele Europei, descrise ca boală contagioasă. O boală ciudată, o Molimă care face din aleșii națiunii să adreseze înjurături și cuvinte ce nu pot fi reproduse datorita decenței unor jurnaliști bine crescuți, ar fi pornit de la Sofia, ar fi trecut Dunărea până la București, apoi Carpații și Tisa până la Budapesta, pentru a ajunge în cele din urmă la Praga, unde deputații aruncau cu călimări, rupeau pupitre și se urmăreau cu scânduri prin sala de ședințe.
Peste 100 de ani, această boală se pare că a supraviețuit și se manifestă mai ales în online cu multe vizualizări și like-uri ...
Apropo de ultimele știri despre petrol, din aceste zile, după pacea dintre SUA și Iran...
Acum o sută de ani ziarul American Petroleum Institute plasa România pe locul 7 în lume la producția de petrol, cu 1.6% din producția mondială. În fața României se aflau doar marile puteri petroliere: Statele Unite, Mexicul, Rusia, Persia (Iranul de astăzi), Indiile Olandeze, adică Indonezia de astăzi, și Venezuela. În 1926, petrolul era deja o resursă strategică, iar noi, România ne aflam în primele zece state producătoare ale lumii.
La temă zilei, aflam în ziarul Rampa despre o surpriza din campionatul României la fotbal. Celebra echipă Chinezul Timișoara, campioana care dominase ani la rând competiția națională, a fost învinsă cu 1 la 0 de T.A.C. Timișoara și părea scoasă din lupta pentru titlu tot de o echipa din Timișoara, atunci o mare forță. Presa vorbea despre sfârșitul unei ere și o vedea pe Törekvés Timișoara, o a treia echipa din oraș drept noua mare favorita... Chișinăul era reprezentată în campionat de echipa Fulger CFR Chișinău.
Este foarte interesantă și rubrica Mica publicitate din ziarul Romania Nouă. Publicitatea costa 1 leu/cuvântul și spune foarte multe despre viața din 1926.
Un doctor își pierduse teza de doctorat și oferea recompensă pentru recuperarea manuscrisului. O doamnă franțuzoaică își căuta serviciu ca guvernantă, cineva cumpăra un vagon întreg de slănină sărată, altcineva căuta lână de țigaie și țurcană, iar un chișinăuian era în căutarea unei case cu 5 până la 10 camere în centrul orașului.
Autor: Dan Melnic
