Revista presei interbelice: Basarabia, ferită de urme ale influenței rusești în creația populară
Ziarul România Nouă publica pe prima pagină un articol interesant: un profesor de limba română din Chișinău povestește că și-a îndemnat elevii să culeagă doine și colinde din satele Basarabiei. După ce a analizat materialele adunate, acesta susține că nu a găsit urme ale influenței rusești în creația populară, ci aceleași motive și teme întâlnite în Bucovina, Maramureș, Bihor sau Oltenia.
Autorul vede în folclor dovada că Basarabia păstra un patrimoniu cultural românesc comun cu celelalte provincii istorice. Iată una dintre colindele culese atunci de elevii din Basarabia, de la Ion Hanganu, din și Cecur Mingir:
Făcu Grecea o cetate Ler domiler A făcut-o boierească Boieriască, chidonească Dar într ânsa cine șăde? Maica Precista, frumoasa. Busuioc verde'n cărare Răsădit de-o fată mare Busuioc verde pe masă Rămâi gazdă sănătoasă. Voie bună ș'o co'indă!
Tot aici aflăm despre o reformă a vremii. În 1926, femeile din România nu aveau încă drept de vot la alegerile parlamentare. Totuși, începeau să fie implicate treptat în administrația locală, prin posibilitatea de a fi cooptate în consiliile comunale. Presa vremii urmărea cu interes această premieră și se întreba ce schimbări ar putea aduce femeile în viața publică.
La Timișoara, membrele nou alese și-au prezentat un program axat pe probleme sociale: construirea unui cămin pentru văduvele de război, înființarea unui dispensar pentru copiii muncitorilor, sprijinirea prostituatelor prin măsuri de protecție socială, precum și ridicarea de locuințe pentru muncitori și funcționari. Unul dintre primele exemple din țara noastră în care femeile au încercat să influențeze administrația locală, se întâmpla deci la Timișoara.
Din Ziarul Universul aflam că, sub conducerea primarului Sebastian Teodorescu, Consiliul Comunal din Chișinău a discutat activitatea societății belgiene care administra rețeaua de tramvaie a orașului. Consilierul Stanevici a acuzat compania că nu și-a îndeplinit obligațiile față de Primărie și că municipalitatea avea de recuperat sume importante.
La rândul său, Lungu, directorul Băncii Naționale și consilier comunal, a criticat societatea pentru că s-ar fi comportat „ca un stat în stat” și a amintit că aceasta refuzase să prelungească linia de tramvai. Aflăm, așadar, din știre că în 1926 tramvaiele din Chișinău erau administrate de o companie belgiană, iar autoritățile locale aveau și o dispută cu ei.
Ziarul Viitorul anunța aducerea la Chișinău a rămășițelor pământești ale scriitorului basarabean Leon Donici. La funeralii urmau să participe, din partea Ministerului Cultelor, Nichifor Crainic, iar din partea Societății Scriitorilor Români, Liviu Rebreanu.
Leon Donici, născut la Chișinău, a murit la doar 38 de ani, pe 26 mai 1926, la Paris, răpus de tuberculoză. În ultimii ani ai vieții a militat în Franța pentru recunoașterea unirii Basarabiei cu România. Corpul său neînsuflețit a fost adus acasă, după o lună, și înmormântat cu onoruri la Chișinău.
Tot în ziarul Viitorul aflăm că în acea vară, România, Ungaria, Austria, Italia și Belgia au semnat un acord pentru ca mărfurile să treacă mai ușor prin vamă. Țările au decis să simplifice actele, să renunțe la unele documente inutile, să reducă unele taxe și să grăbească verificarea mărfurilor la frontieră. Se prevedea și amenajarea unor depozite în gările de frontieră, unde marfa putea fi păstrată cu taxe mai mici.
Ziarul Dimineața scria că La Turtucaia, Constanța, în timpul lucrărilor pentru construcția unei case, a fost descoperit un monument funerar din perioada romană.
Acesta păstrează o sculptură cu doi lei și o inscripție în limba latină, dedicată celor 106 recruți ai Cohortei I de Traci, căzuți pentru patrie, fiind semnată de prefectul Caius Nautus. Piesa a fost ridicată și expusă în sala Primăriei din Turtucaia. Dobrogea continua să dezvăluie urme importante ale prezenței romane.
Autor: Dan Melnic
