Expertă în managementul sănătății: R. Moldova are nevoie de o lege a malpraxisului și de un sistem de despăgubiri, nu doar de dosare penale
Absența unei legi moderne a malpraxisului în R. Moldova îi afectează, deopotrivă, pe pacienți și cadrele medicale, iar actualul mecanism de soluționare a litigiilor, bazat aproape exclusiv pe procese penale și civile de lungă durată, nu oferă protecție eficientă niciuneia dintre părți, afirmă Rodica Rusu-Gramma, doctor habilitat în științe medicale, expertă în managementul sănătății și conferențiar universitar.
Un proiect al Legii malpraxisului fusese elaborat încă în 2018, însă implementarea lui a fost amânată din cauza lipsei mecanismelor complementare.
„Legea era gata, dar a fost pusă în așteptare, fiindcă nu erau elaborate toate celelalte componente necesare pentru implementarea ei. Nu era decis cum va fi făcută asigurarea profesională, cine va plăti, cine va administra fondul, care vor fi grilele de apreciere a prejudiciilor și nici nu exista cadrul privind colegiul medicilor”, a afirmat Rodica Rusu-Gramma, la emisiunea „Bună dimineața” de la Moldova 1.
Experta a atras atenția și asupra faptului că Republica Moldova nu dispune de un sistem de licențiere profesională similar celui existent în alte state, unde medicii pot fi suspendați temporar și obligați să urmeze programe suplimentare de pregătire înainte de a-și relua activitatea.
„La noi nu există aceasta. De aceea, avem doar o singură cale de pedepsire a medicului - pușcăria. Dar un chirurg cu 30, 40 sau 50 de ani de experiență, care își asumă intervenții de ultimă șansă, este o valoare pentru sistem. Când îl trimiți în pușcărie, îi demotivezi pe toți ceilalți medici, pierzi și mai multe cadre medicale, iar un specialist format nu poate fi pus alături de criminali”, a conchis Rodica Rusu-Gramma.
Evaluarea cazurilor de malpraxis ar trebui să includă experți medicali
Potrivit expertei, una dintre cele mai mari probleme este confuzia dintre malpraxis și neglijență medicală, două noțiuni care au semnificații juridice și profesionale diferite.
„Suferă ambele părți - atât pacienții, cât și cadrele medicale. Înțelegerea necesității unei legi pentru malpraxis trebuie să fie atât din partea populației, cât și din partea legiuitorului, fiindcă se face o interpretare absolut eronată de multe ori. Se spune că, dacă va exista legea, atunci medicii vor avea lumină verde să li se accepte greșeala. Pe de altă parte, pacienții au câteodată așteptări exagerate de la actul medical, punând multă vină pe medic atunci când el nu are, de fapt, nicio vină”, a afirmat Rodica Rusu-Gramma, la Moldova 1.
Actul medical presupune riscuri inerente, iar apariția unor complicații sau reacții adverse nu înseamnă automat că medicul a greșit.
„Din păcate, de multe ori, malpraxisul este egalat cu neglijența. Nu este adevărat. Vă rog frumos, nu faceți sinonimii din aceste două cuvinte. Neglijența înseamnă că medicul și-a ignorat responsabilitățile, a mers pe alături de pacient, în mod conștient. În malpraxis nu aceasta se are în vedere”, a subliniat experta.
Pentru a ilustra diferența, Rodica Rusu-Gramma a oferit exemplul unui chirurg care și-a pierdut cunoștința în timpul unei intervenții laparoscopice, provocând involuntar prejudicii pacientului.
„Putem să pedepsim medicul pentru aceasta? Nu. Trebuie pacientul compensat sau despăgubit pentru această situație? Da!”, a spus aceasta, precizând că esența unei legi a malpraxisului este compensarea persoanei prejudiciate, nu sancționarea penală a medicului atunci când nu există intenție sau neglijență.
În opinia sa, evaluarea unor astfel de cazuri nu ar trebui să revină exclusiv procurorilor și judecătorilor, ci să implice experți medicali independenți.
„Astăzi, acțiunea medicului este judecată de judecători și procurori care nu înțeleg specificul medical. Atunci când doar se bazează pe expertiza medico-judiciară, fără a solicita opinia Consiliului Medical, a celor care înțeleg situațiile, este absolut eronat să scoți un chirurg în cătușe din sala de operație”, a declarat Rodica Rusu-Gramma.
Practica statelor din UE
Experta a arătat că în majoritatea statelor Uniunii Europene funcționează un sistem de asigurare profesională obligatorie pentru medici, iar litigiile sunt soluționate prin mecanisme de despăgubire și evaluare profesională, fără a transforma automat medicii în inculpați în dosare penale.
„Fiecare medic în Uniunea Europeană se asigură de malpraxis. În fiecare an plătește această cotizație. Atunci când apar prejudicii, nu medicul merge în instanță, ci are loc negocierea dintre asigurător și persoana prejudiciată. Există grile în funcție de prejudiciul adus, iar acesta este evaluat de experți care înțeleg foarte bine până unde a fost o acțiune care nu poate fi considerată intenționată sau prin neglijență, ci o acțiune de malpraxis”, a explicat ea.
Rodica Rusu-Gramma consideră că lipsa unui asemenea mecanism afectează inclusiv accesul pacienților la despăgubiri.
„Astăzi, dacă pacientul este nemulțumit de calitatea actului medical și a suferit prejudicii, există o perspectivă de ani de zile de a merge prin judecată și de a-și demonstra suferința. Dacă ar exista cadrul normativ special pentru malpraxis, lucrurile ar fi mult mai simple pentru pacient - să-și primească despăgubirea pe care o merită pentru ceea ce i s-a întâmplat în relația cu instituția medicală sau cu medicul”, a spus experta.
Ea a avertizat că riscul permanent al unor anchete penale poate încuraja fenomenul medicinei defensive, în care medicii evită intervențiile complexe sau cu risc ridicat.
„Având deasupra capului sabia procurorului, un medic, înainte de a lua o decizie riscantă, va avea de gândit dacă îi trebuie asta. Cunosc situații când medicii s-au agățat de intervenții de ultimă șansă, atunci când intri în acțiuni riscante, dar cu speranța de a te agăța de acea probabilitate de 0.1% și te gândești: poate în cazul acesta eu pot salva pacientul”, a afirmat Rodica Rusu-Gramma.
În acest context, ea a subliniat că protocoalele medicale reprezintă ghiduri de practică și nu pot înlocui judecata clinică a medicului.
„Protocolul nu este lege bătută în cuie. Sunt doar ghiduri și recomandări. Medicul are întotdeauna dreptul profesional de a lua decizii bazate pe propria gândire clinică. Nu trebuie să ne gândim că a făcut-o din neglijență sau să-i punem cătușele. Orice chirurg care intră în sala de operație are un singur scop: să trateze”, a conchis Rodica Rusu-Gramma.
CITIȚI ȘI:
