Revista presei interbelice: Statul stabilea ora de închidere a magazinelor
Acum 100 de ani, programul magazinelor din țară, inclusiv al celor din Chișinău, era stabilit prin ordin de ministru. Începând cu 15 iulie 1926, Inspectoratul Muncii a anunțat un nou orar de funcționare. Noile reguli prevedeau ca toate magazinele să se închidă la ora 19:00. Excepție făceau băcăniile, magazinele de pește, cele gastronomice și farmaciile, care puteau rămâne deschise până la ora 20:00.
Ora de deschidere și pauza de masă rămâneau neschimbate. Orarul magazinelor nu era lăsat la alegerea comercianților, ci era reglementat prin decizie a statului. Autoritățile anunțau că vor începe și controale la Chișinău și Lăpușna și vor aplica procese-verbale comercianților care nu respectă legea repausului duminical.
Ziarul România Nouă trăgea alarma despre sănătatea din satele Basarabiei. Un articol publicat după congresul medicilor județeni susținea că bolile venerice și alcoolismul reprezentau o problemă gravă în mediul rural și cerea autorităților măsuri urgente.
Autorul invoca statistici îngrijorătoare privind răspândirea sifilisului și starea de sănătate a copiilor nou-născuți. Soluțiile propuse vizau înființarea de dispensare în județele Basarabiei, extinderea accesului la tratament și reducerea consumului de alcool în sate.
Sănătatea publică devenea o preocupare majoră în Basarabia interbelică. Apropo de medicii din Basarabia, apărea și știrea că aceștia își vor susține examenele de doctorat la București, după aceleași reguli aplicate în întreaga țară.
România Nouă mai anunța că ministrul plenipotențiar Nicolae Titulescu urma să plece la Londra, iar apoi la Paris, pentru a continua tratativele privind despăgubirea României pentru distrugerile suferite de industria petrolieră în timpul Primului Război Mondial.
Țara noastră era recunoscută ca un partener diplomatic important, iar interesele sale economice erau susținute prin dialog și negocieri la cel mai înalt nivel prin Nicolae Titulescu.
Aflăm tot în acest ziar precum că armonica se transformă în instrument de propagandă în Uniunea Sovietică. Presa din 1926 relata că la Moscova a avut loc o consfătuire a tinerilor cântăreți la armonică din organizația comunistă Komsomol, convocată de secția de agitație și propagandă a Partidului Comunist.
Participanții au susținut că armonica poate avea un rol important în răspândirea ideilor comuniste în sate, iar unii au demonstrat chiar tehnici prin care muzica să îi atragă pe oameni să cânte împreună. La final, s-a cerut ca armonica să fie declarată instrument popular de cinste și să fie organizate cursuri speciale pentru „armoniștii roșii”.
Ziarul Dimineața prezenta și o fotografie că ultima revoluție tehnologică a vremii: cupe cu paturi în avion.
O altă știre pe scurt interesantă venea de la noi din Chișinău: cizmarii din oraș au cerut un spor de leafă de 50 lei pe zi. Cererea le-a fost refuzată și ei au declarat grevă. Încălțămintea atunci se făcea doar manual, iar cizmarul era o meserie indispensabilă și o forță importantă în economia orașului.
În același ziar găsim o informație precum că Stațiunea balneară Budachi, din județul Cetatea Albă, era una dintre destinațiile estivale importante ale Basarabiei în 1926. Presa consemna însă mai multe nemulțumiri ale vizitatorilor.
Turiștii reclamau că la gara Târgu Lipcani nu beneficiau de reducerea de 50% la biletele de tren și erau îndrumați să cumpere bilete din Ocnița sau Bălți pentru a obține această facilitate.
Budachi (astăzi Budaky/Будаки) se află în regiunea Odesa, Ucraina, pe litoralul Mării Negre, în apropierea stațiunii Zatoka. În perioada interbelică, făcea parte din județul Cetatea Albă, aflat în componența României, și era considerat litoral basarabean cu mulți turiști.
Revista Cinema aduce un anunț simpatic. Se adresează celor care se consideră fotogenici și simt o atracție puternică spre cinematografie, numită „Arta Tăcută”, adică filmul mut.
Dacă cititorul vrea să intre în lumea filmului, este îndemnat să participe la concurs. Dacă doar e pasionat de cinematografie, fără să viseze la o carieră în domeniu, este rugat să promoveze concursul.
În 1926, cinematografia își căuta vedetele direct printre cititori, iar simpla fotogenie putea părea primul pas spre „Arta Tăcută”.
Autor: Dan Melnic
