Bani pentru apărare: România primește prima plată de 2.5 miliarde de euro în cadrul SAFE
În ciuda crizei politice de la București, care pare că nu se mai sfârșește, și a faptului că multe proiecte și angajamente în cadrul atribuțiilor sale ca membru al UE afectat de războiul din Ucraina nu au fost îndeplinite decât pe hârtie, România primește miercuri, 26 august, prima tranșă de 2.5 miliarde de euro în cadrul instrumentului de apărare comunitar Acțiunea de Securitate pentru Europa (Security Action for Europe – SAFE), reprezentând 15% din alocarea sa totală de 16.7 miliarde de euro.
SAFE este un mecanism financiar de 150 de miliarde de euro care oferă împrumuturi statelor membre. Este important însă de știut că SAFE nu este un fond european care împarte granturi, ci un mecanism prin care Uniunea Europeană se împrumută, în comun, prin toți cei 27 de membri, de pe piețe și, la rândul ei, acordă împrumuturi statelor membre pentru investiții în apărare.
Cum funcționează SAFE
Prin SAFE, Uniunea Europeană a pus în funcțiune unul dintre cele mai ambițioase mecanisme financiare din istoria politicii sale de apărare, care pune la dispoziția statelor membre împrumuturi de până la 150 de miliarde de euro pentru investiții în capacități militare și, mai ales, pentru achiziții comune.
Este importantă această precizare: cele 150 de miliarde de euro nu sunt bani oferiți gratuit statelor membre și niciun nou buget european clasic pentru apărare. Sunt împrumuturi.
Uniunea Europeană se împrumută de pe piețele financiare prin emiterea de obligațiuni europene, beneficiind de ratingul său de credit, iar banii astfel obținuți sunt împrumutați statelor participante. Statele beneficiare sunt cele care vor rambursa ulterior aceste credite. Avantajul este că ele pot avea acces la finanțare pe termen lung și în condiții competitive, folosind practic forța financiară colectivă a Uniunii Europene.
SAFE a intrat în vigoare la 29 mai 2025 și reprezintă unul dintre pilonii planului european ReArm Europe, denumit ulterior și Readiness 2030. Planul mai larg urmărește mobilizarea a peste 800 de miliarde de euro pentru apărarea europeană, inclusiv prin relaxarea temporară a regulilor bugetare pentru cheltuielile militare ale statelor membre.
Dar de ce a fost nevoie de SAFE?
Răspunsul ține de schimbarea situației de securitate a Europei după invazia rusă în Ucraina, dar și de o problemă mai veche: fragmentarea industriei europene de apărare.
Andrius Kubilius, primul comisar european pentru apărare, post creat abia din 2024, a declarat: „Plata de 2.5 miliarde de euro efectuată astăzi către România în cadrul SAFE va consolida capacitățile de apărare și baza industrială a României, contribuind în același timp la securitatea generală a Europei”.
Țările europene au cumpărat timp de decenii echipamente diferite, în cantități relativ mici și adesea separat unele de altele. Rezultatul este o industrie fragmentată, serii de producție mai mici, termene lungi de livrare și numeroase sisteme militare care nu sunt întotdeauna ușor de folosit împreună.
SAFE încearcă să schimbe această logică. În loc ca fiecare stat să cumpere separat, mecanismul încurajează achizițiile comune. În principiu, o achiziție finanțată prin SAFE trebuie să implice cel puțin două țări participante. Există și o excepție temporară pentru anumite contracte încheiate de un singur stat până la 30 mai 2026, cu obligația de a încerca extinderea contractului către alți parteneri eligibili.
Banii pot finanța domenii considerate critice pentru apărarea Europei: muniție și rachete, sisteme de artilerie, apărare antiaeriană și antirachetă, drone, mobilitate militară și sisteme de luptă terestră, dar și tehnologii mai complexe, inclusiv inteligență artificială, război electronic și alte capabilități strategice.
Există însă și o miză industrială foarte importantă: SAFE nu urmărește numai ca statele europene să cheltuiască mai mult pentru apărare, ci și ca o parte cât mai mare a acestor bani să rămână în ecosistemul industrial european și al partenerilor apropiați. Regulamentul stabilește condiții privind localizarea contractorilor, subcontractorilor și componentelor folosite în proiectele finanțate. Ucraina și statele din Spațiul Economic European (EFTA) beneficiază de un statut privilegiat, iar alte țări partenere pot participa în anumite condiții.
Ucraina ocupă, de altfel, un loc aparte în mecanism. Nu poate primi direct un împrumut SAFE, deoarece împrumuturile sunt destinate statelor membre ale Uniunii, dar poate participa la achiziții comune și industria ucraineană poate fi integrată în proiecte. Din cele 19 planuri naționale depuse inițial, 15 includeau proiecte împreună cu Ucraina.
Cum ajung efectiv banii la state?
Guvernele interesate au trebuit să prezinte Comisiei Europene planuri naționale de investiții în industria de apărare. Comisia le evaluează, Consiliul aprobă asistența financiară, iar apoi sunt încheiate acordurile de împrumut și sunt făcute plățile.
În 2026, mecanismul a trecut deja de la proiect la bani efectiv transferați. Până în aprilie, Consiliul dăduse undă verde finanțării pentru 18 state membre. Polonia este cel mai mare beneficiar, cu o alocare maximă de aproximativ 43.7 miliarde de euro, și a primit la 29 mai 2026 prima tranșă, de 6.6 miliarde de euro. Cipru a primit în iunie 177.2 milioane de euro, iar Estonia, în august, 351.6 milioane. Aceste prime plăți reprezintă prefinanțări de 15% din alocările respective.
Un exemplu apropiat este Belgia. Pentru Belgia a fost aprobat un împrumut SAFE de maximum 8.34 de miliarde de euro, cu o prefinanțare prevăzută de aproximativ 1.25 de miliarde de euro.
SAFE trebuie privit, așadar, pe două niveluri. Primul este cel financiar: Uniunea Europeană își folosește capacitatea de a se împrumuta pe piețele internaționale pentru a oferi statelor acces la credite mari, pe termen lung și în condiții competitive.
Al doilea este cel strategic. Bruxelles-ul încearcă să folosească aceste 150 de miliarde pentru a determina țările europene să cumpere mai mult împreună, să standardizeze echipamentele, să mărească producția industriei europene și să reducă dependențele externe în domeniile militare critice.
Cu alte cuvinte, SAFE nu înseamnă pur și simplu „mai mulți bani pentru armată”. Este și o încercare de a transforma modul în care Europa își finanțează, produce și cumpără apărarea.
Iar diferența esențială față de multe programe europene trebuie repetată: cele 150 de miliarde nu sunt granturi. Sunt datorie contractată de Uniunea Europeană pe piețele financiare și transmisă sub formă de împrumut statelor membre, care vor trebui să o ramburseze.
Miza politică este ca această datorie să cumpere nu doar tancuri, rachete sau sisteme antiaeriene, ci și ceva ce Uniunea Europeană încearcă de mult să construiască: o piață europeană a apărării mai integrată și o capacitate militară europeană mai coerentă.
