Opinii din Găgăuzia, la 35 de ani de la proclamarea independenței: „Avem de toate, dar trebuie să fie pace, ca oamenii să poată să plece în alte țări”
Proclamarea independenței Republicii Moldova a fost primită cu sentimente amestecate în Găgăuzia: speranță pentru unii, neîncredere și teamă pentru alții. La 35 de ani distanță, amintirile rămân contradictorii.
În timp ce la Chișinău se vota independența, la Comrat oamenii priveau evenimentele cu sentimente contradictorii. Unii au simțit, totuși, speranță. Alții - neîncredere și teamă că se destramă tot ce cunoșteau.
Chiar și în Parlamentul de la Chișinău, reacția nu a fost unanimă: din cei 12 deputați găgăuzi, doar patru au votat Declarația de Independență.
„Pe 27 august 1991, eram la Comrat. Îmi amintesc de ședința deputaților poporului din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care a proclamat independența Republicii Moldova. Majoritatea oamenilor au primit acest lucru cu bucurie, pentru că apărea un stat independent. Au fost și dezamăgiri în unele regiuni, precum Găgăuzia și Transnistria, unde oamenii își doreau în continuare să rămână în Uniunea Sovietică”.
„A fost o perioadă tensionată, erau multe incertitudini și nu știam în ce direcție să mergem, dacă să păstrăm sau nu Moldova. Și noi, la Comrat, discutam despre aceasta în Guvernul Găgăuziei. Îmi amintesc că, pe 27 august, am pregătit o mașină și am mers în Transnistria, unde avea loc un miting foarte mare. Una dintre principalele probleme discutate era cea a limbii”.
„Eram acasă și încă lucram la calea ferată, dar deja se simțea că totul se destramă. Toți își doreau independență, dar nimeni nu înțelegea cu adevărat ce înseamnă acest lucru. Desigur, este bine că am devenit independenți, dar trebuiau încheiate acorduri economice, pentru ca noi să putem colabora și să ne apropiem de țările mari care vor cu adevărat să ne ajute”.
La 35 de ani distanță, unii sunt optimiști în privința viitorului lor și al Republicii Moldova. Alții spun însă că nu au prea multe motive de bucurie, pentru că salariile și pensiile sunt mici, locurile de muncă lipsesc, iar tinerii pleacă.
„Avem de toate, dar trebuie să fie pace, ca oamenii să poată să plece în alte țări. Copiii au plecat cu toții: o fiică este în Norvegia, alta în Rusia. Trebuie să existe locuri de muncă, pentru că toți tinerii pleacă”.
„Trăim de la o pensie la alta. Atmosfera este foarte grea, apăsătoare. Peste tot se vorbește despre război. Măcar la noi să fie totul bine, ca oamenii să poată trăi în liniște”.
„Dacă sincer, aș spune că acești 35 de ani au trecut rău pentru Moldova, pentru că fiecare dintre cei care au ajuns la putere a încercat să acapareze puterea, să umilească și să fure poporul. Eu am trăit și în perioada sovietică, am trecut prin toate, dar ceea ce era înainte mi se pare mult mai bine decât ceea ce este acum”.
„Au trecut 35 de ani și aș vrea ca Moldova noastră să fie mai puternică, mai independentă, ca lumea să rămână în țară. Să avem salarii mai mari și noi locuri de muncă, medicii să primească mai mult și să nu să se ducă din țară”.
„Probabil trebuie create mai multe locuri de muncă. Pensionarii, de exemplu, nu prea au unde să lucreze. Ce trebuie să facă? Să stea acasă și să trăiască din pensie? În Europa, unde locuiesc acum, pensionarii au toate condițiile pentru o viață decentă. Cred că Guvernul nostru știe ce trebuie făcut”.
Amintim că regiunea găgăuză și-a declarat suveranitatea în 1990 în replică la Declarația Parlamentului de la Chișinău. Liderii locali s-au opus desprinderii de URSS. După o perioadă de tensiuni între Chișinău și Comrat, autoritățile au oferit, în 1994, statut de autonomie Găgăuziei, în cadrul Republicii Moldova.
CITIȚI ȘI:
