Economist: R. Moldova are nevoie de șase-șapte zone industriale puternice, capabile să atragă investiții și să devină motoare de dezvoltare pentru regiuni

Deși statisticile oficiale indică existența a peste 5.000 de întreprinderi industriale în Republica Moldova, economia reală se sprijină pe un nucleu extrem de restrâns: doar 350 dintre acestea generează peste 80% din activitatea întregului sector, arată o analiză a economistului Ghenadie Ivașcenco. Expertul sugerează că Guvernul ar trebui să renunțe la proiectele fragmentate și să mizeze pe câteva zone industriale majore pentru a atrage investiții strategice.
În prezent, 59.5% din industria R. Moldova sunt concentrate la Chișinău, alte 18% - la Bălți, 2.9% - la Ungheni, 2.1% - la Soroca, câte 1.3% - la Cahul și Edineț etc.

Inițiativa autorităților de a construi platforme industriale în fiecare localitate pentru atragerea investitorilor străini reprezintă un plan riscant, consideră Ghenadie Ivașcenco.
Experiența statelor din Europa Centrală arată că investițiile majore se îndreaptă exclusiv spre zonele care dispun deja de o bază economică și de infrastructură.
„Zeci de parcuri industriale din Polonia, Ungaria sau Slovacia rămân și astăzi goale, pentru că nu au reușit să atragă investiții. Trebuie să învățăm de la aceste țări nu doar ce au făcut bine, ci și ce încearcă astăzi să corecteze”, subliniază expertul.
Recomandări pentru autorități:
Concentrarea resurselor pe ecosisteme funcționale: În loc de zeci de parcuri industriale mici și slab echipate, statul trebuie să dezvolte infrastructura, logistica, școlile profesionale și lanțurile de furnizori în jurul zonelor care au deja un nucleu industrial.
O decizie strategică pentru următorii cinci ani: R. Moldova trebuie să aleagă clar între a finanța 30 de platforme industriale realizate „cât de cât” sau a dezvolta șase-șapte zone industriale puternice, capabile să devină motoare economice regionale.
Dialog direct cu marii producători: Identificarea blocajelor reale din industrie se poate face rapid prin consultarea directă a celor câteva sute de manageri care controlează majoritatea producției naționale.
Potrivit lui Ivașcenco, 95% din toată industria țării este „controlată” astăzi de 500 de oameni.
„Aici, premierul are un avantaj pe care puțini prim-miniștri din Europa îl au. Îi poate aduna pe aproape toți într-o singură sală, la Palatul Republicii, și le poate pune o întrebare simplă: 'Ce vă împiedică să produceți de două ori mai mult?'. Probabil, o asemenea discuție ar spune mai multe despre problemele reale ale industriei decât încă o strategie de 200 de pagini”, a conchis Ghenadie Ivașcenco.
CITIȚI ȘI: