Revista presei interbelice, o zi din 1926, citită în ziare: Basarabia, România Mare și lupta pentru putere a lui Stalin
Ziarul Dimineața publica o fotografie cu Pan Halippa, în mijlocul opoziției la București. La ieșirea de la o mare întrunire electorală de la „Dacia”, în București, presa îi surprinde împreună pe dr. Nicolae Lupu, Pan Halippa, Ion Mihalache și Virgil Madgearu.
Cum aflam din zilele trecute, Halippa candida în Ilfov din partea opoziției unite — țărăniști și naționali — iar candidatura sa fusese transformată într-un simbol al Basarabiei. Madgearu spunea că alegerea lui ar fi „o reparație națională” pentru Basarabia, iar Halippa explica de ce alesese să candideze tocmai aici:
„Ca să dați o dovadă de simpatie largă pentru Basarabia, al cărei reprezentant sunt eu.” Iar una dintre formulele rostite la întrunire rezuma întreaga campanie: „Nu e vorba de un om, ci de Basarabia. Basarabia trebuie deci aleasă!”
În 1926, toată presa publica un anunț adresat tuturor cercurilor culturale, artistice și sportive din România. Acestea erau rugate să trimită redacției ziarului ,,Rampa", ziar de știri artistice și sportive, adresa sediului lor, pentru că urmau să primească „importante comunicări”.
Acum 100 de ani, nu doar știrile, ci și asemenea înștiințări și apeluri oficiale sau profesionale ajungeau la destinatari prin pagina ziarului. Practic, trebuia să citești presa ca să afli că ești căutat.
Ziarul Dimineața titra: ,,Învățătorii din România Mare, reuniți la Cernăuți”
La Cernăuți, se desfășura al XVI-lea Congres general al învățătorilor. Participau reprezentanți din Vechiul Regat, Basarabia, Bucovina, Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș.
Prima mare problemă era una foarte actuală: salariile. Deputatul D. V. Toni spunea că după război învățătorilor li se ceruseră mereu sacrificii și că trebuia să înceteze „jalnica situație” materială a corpului didactic. D. Gașca, de la Chișinău, a prezentat rezoluțiile congresului regional din Basarabia, iar învățătoarea Ana Dumitriu cerea inclusiv locuințe pentru dascăli lângă fiecare școală.
Momentul important al congresului a venit în ziua a doua: s-a votat federalizarea organizațiilor învățătorilor din toate provinciile României Mari, pentru constituirea unei organizații comune și puternice. Moțiunea a fost primită, scria presa, cu „un entuziasm de nedescris”.
Ședința de după-amiază s-a ținut chiar în sala Teatrului Național din Cernăuți — cel din fotografia ziarului.
La opt ani după Unire, la Cernăuți se încerca și o altfel de unire: cea a învățătorilor din toate provinciile României.
Apropo de Teatrul Național din Cernăuți, ziarul Universul anunța și cum urma să arate noua stagiune.
Teatrul își deschidea stagiunea la 10 octombrie, cu „Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, în regia lui Soare Z. Soare.
Se repetau însă și autori importanți ai teatrului european: Pirandello, cu Henric IV lea, dar și Învierea, dramatizare după Tolstoi. Iar regizorul Aurel Maican pregătea mai multe comedii.
Un repertoriu foarte grăitor pentru Cernăuțiul românesc de acum 100 de ani.
Ziarul Universul aducea ultimele actualizări din lupta pentru putere din Uniunea Sovietică și scria că Stalin își învingea opoziția. Opoziția încercase să profite de criza economică pentru a slăbi poziția lui Stalin, dar planul eșuase.
La plenul lărgit al Partidului Comunist, din aproximativ 150 de voturi, opoziția obținuse numai 13, iar la unele votări cel mult 18. O întrunire secretă a opoziției, organizată într-o pădure, fusese folosită de conducerea partidului pentru a o compromite și mai mult.
Presa concluziona că Stalin triumfase și încerca acum să folosească victoria pentru a-și consolida poziția.
Privită de astăzi, știrea surprinde un moment important: în 1926, Stalin încă își elimina treptat adversarii politici și își concentra puterea care avea să devină, în anii următori, dictatorială.
Autor: Dan Melnic
