Revista presei interbelice: Caracterul românesc al Basarabiei, susținut prin documente ale Societății Geografice a Rusiei țariste
Ziarul Universul aducea pe prima pagină un document rusesc despre Basarabia. În 1926, presa românească scotea la lumină o carte publicată la Sankt Petersburg, în 1862, de Theodore de Pauly, membru activ al Societății Geografice Imperiale Ruse: Descrierea etnografică a popoarelor Rusiei.
La capitolul „Popoare de rasă latină, români sau valahi”, autorul îi includea și pe moldovenii din Basarabia și scria că valahii sau românii sunt un popor distinct de vecinii slavi și maghiari.
Dar pasajul pe care ziarul din 1926 îl considera decisiv era acesta:
„Întreaga parte situată spre nord de valul lui Traian este locuită mai ales de valahi sau români”. Și continua cu o afirmație și mai interesantă: „Limba română din Basarabia este aceeași ca și în Moldova”
Articolul concluziona că documentele publicate chiar de Societatea Geografică a Rusiei țariste erau invocate pentru a susține caracterul românesc al Basarabiei. Iar cartea pe care ziarul o cita acum 100 de ani poate fi deschisă și astăzi, filă cu filă, pe internet.
În 1926, revista Oglinda Lumii publica fotografia unui bărbat din Minnesota, Statele Unite, despre care se spunea că ar fi atins „vârsta de necrezut de 130 de ani”.
Doar că, privită cu instrumentele de verificare de astăzi, performanța nu este confirmată. De fapt, niciun om cu vârsta documentată riguros nu a ajuns vreodată la 130 de ani.
Recordul absolut verificat aparține franțuzoaicei Jeanne Calment, care a trăit 122 de ani. Iar dacă păstrăm comparația doar între bărbați, recordul este al unui japonez la 116 ani. Imaginea însă este foarte autentică, cu multe riduri.
Violența împotriva femeilor este și astăzi o problemă gravă în Republica Moldova. Dar iată cum apărea subiectul în presă acum 100 de ani.
Oglinda Lumii scria că în 1926, într-un sat rusesc numit Vertetyska, femeile care erau bătute de soții lor au hotărât să declare grevă. Au refuzat să mai facă treburile casnice până când bărbații au promis solemn că nu le vor mai lovi.
După această promisiune, scria ziarul, femeile „și-au reluat datoriile casnice”. Astăzi, verdictul trebuie spus foarte clar: femeia nu are „datorii casnice” față de bărbat, iar violența în familie nu se negociază și nu se rezolvă printr-o promisiune. Este abuz și trebuie condamnat.
Totuși, rămâne remarcabil gestul acelor femei, având în vedere că s-au solidarizat și au refuzat să mai accepte bătaia ca pe ceva firesc.
Școala de meserii din Nisporeni ajungea și ea la ziar.
La Nisporeni, județul Lăpușna, funcționa în 1926 o școală de meserii, înființată cu un an înainte, la inițiativa unui comitet condus de fostul deputat Gheorghe Ețcu, și susținută de localnici.
Școala, condusă de D. Berehoi, îi pregătea pe copii în meserii practice precum rotăria, fierăria și lemnăria. Presa îi îndemna pe părinți să-și înscrie copiii, cu o formulare frumoasă: „Apreciați meșteșugul, căci el e brățară de aur”
Autor: Dan Melnic
