VIDEO | „Agresiunea rămâne agresiune”: Alexei Solovei, despre rolul Rusiei în războiul de la Nistru și luptele pentru Independență, în „Busola Memoriei”
Războiul de pe Nistru a lăsat în urmă localități distruse, familii îndurerate și amintiri pe care cei care au trecut prin acele evenimente încă le poartă. Alexei Solovei, participant la confruntările din 1992, povestește despre escaladarea conflictului, sosirea cazacilor din Rusia și luptele în care polițiștii moldoveni au apărat localitățile de pe malul Nistrului.
1989–1991: „Se dorea libertate”
Înainte de conflict, la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, în Chișinău se desfășura mișcarea de eliberare națională, cu adunări în piața centrală, devenită apoi Piața Marii Adunări Naționale. Alexei Solovei spune că atunci urmărea evenimentele din Țările Baltice, care au influențat mediul literar și jurnalistic din R. Moldova, și că simpatiza cu cei din PMAN. Cât despre ce voiau oamenii, răspunsul lui e simplu: libertate.
„Evenimentele din Baltica, ecoul ajungea în mediul literar și jurnalistic. Și, când a început să retransmită din Riga televiziunea care acoperea partea europeană a Uniunii Sovietice, asta era foarte important. Și nu putea să nu reacționeze poporul. Noțiunea de libertate nu era confundată cu nimic. Se dorea libertate: la exprimare, la opinie, fără nicio apreciere din partea unor organe publice, fără comentarii, fără nicio constrângere”, a menționat acesta.
Înainte de izbucnirea războiului de pe Nistru, tensiunile din regiune au crescut treptat, pe fondul confruntărilor politice și al mobilizării mișcării separatiste. Alexei Solovei își amintește că, în acea perioadă, în localitățile din regiune au început să ajungă grupuri de cazaci, despre care spune că veneau din Rusia și provocau localnicii.
Potrivit lui Solovei, primele grupuri au sosit în decembrie 1991, cu autobuze și transport privat. El afirmă că unii dintre cei veniți erau implicați în furturi și atacuri, iar localnicii au început să se adreseze autorităților pentru a reclama incidentele.
„Am făcut adresări către conducerea raionului Dubăsari, către Ministerul Afacerilor Interne. Oamenii se plângeau că vin persoane înarmate, că au loc furturi de automobile, de păsări, de porci. Era o situație care îi îngrijora pe localnici”, povestește Alexei Solovei.
Acesta spune că primele incidente violente au contribuit la alimentarea tensiunilor. Solovei relatează că prima victimă civilă din regiune ar fi fost împușcată în spate cu o armă automată de calibrul 5.45 milimetri. El susține că polițiștii și trupele speciale moldovenești nu aveau atunci asemenea arme și consideră că incidentul a urmărit provocarea conflictului.
„Prima moarte de om a fost un cetățean civil din Transnistria, originar de acolo, împușcat în spate cu o armă automată de calibru 5,45. Poliția Moldovei și nici forțele speciale nu aveau atunci un asemenea calibru. Omul a căzut jertfă pentru ca să se atâțe spiritele între ambele părți. Asta a fost în august 1991”, potrivit acestuia.
Solovei își amintește și un atac asupra unui automobil al brigăzii de poliție. El spune că, într-o zi din noiembrie 1991, s-a tras cu o mitralieră asupra mașinii în care se aflau polițiști. Patru membri ai brigăzii speciale au murit.
„Pentru noi, aceștia au fost primii care au căzut în acest război”, afirmă Solovei.
La 2 martie 1992, Alexei Solovei și colegii săi au fost mobilizați și trimiși în satul Cocieri. El spune că au fost transportați din Holercani, au primit echipament și au început să sape tranșee. În acele momente, polițiștii nu aveau suficient armament și muniție pentru a face față confruntărilor.
„Am ajuns la Cocieri. Am început să săpăm tranșee. Întrebam de muniție, de armament. Dotarea era modestă”, își amintește acesta.
Luptele s-au intensificat în mai multe localități de pe malul Nistrului, printre care Cocieri, Coșnița, Dorțcaia și Pohrebea. Solovei povestește că au fost folosite tancuri și artilerie, iar bombardamentele au afectat atât gospodăriile oamenilor, cât și infrastructura locală.
Acesta amintește că în urma luptelor au fost avariate o întreprindere industrială și un cimitir. În opinia sa, implicarea Rusiei a avut un rol decisiv în declanșarea și desfășurarea conflictului.
„Cea mai mare vină o poartă Rusia aici. Agresiune rămâne agresiune”, spune Alexei Solovei.
El afirmă că războiul a provocat suferință oamenilor de rând și a afectat dezvoltarea localităților. Dincolo de pierderile umane, confruntările au lăsat în urmă infrastructură distrusă și comunități marcate de experiența violențelor.
„Adevărul trebuie să fie auzit de tineri”
Privind în urmă, Alexei Solovei consideră că generațiile tinere trebuie să cunoască istoria conflictului de pe Nistru din mărturiile celor care au fost implicați direct în evenimente. El spune că părinții și școala au un rol esențial în transmiterea informațiilor și în formarea unei atitudini obiective față de război.
Solovei povestește că, în timpul unei întâlniri cu un elev, a constatat că acesta nu reușea să obțină explicații clare despre războiul din 1992 nici în familie. Pentru el, acest lucru arată cât de important este ca subiectul să fie discutat deschis, fără a ascunde episoadele dureroase sau aspectele incomode ale trecutului.
„Oricare n-ar fi adevărul, el trebuie să fie auzit de tineri, de copii, și de bine, și de rău. Școala, pornind de la părinți, trebuie să-l ajute să-și formeze atitudinea lui obiectivă. Nu trebuie să-i impui copilului o anumită părere. El trebuie să audă, să cunoască și să înțeleagă ce s-a întâmplat. Orice adevăr este important, chiar dacă e amar sau e dulce”, spune Alexei Solovei.
Acesta consideră că experiența războiului trebuie transmisă generațiilor tinere și pentru ca asemenea confruntări să nu fie privite ca o soluție pentru rezolvarea conflictelor. Solovei susține că situația din regiune poate fi soluționată doar prin dialog și negocieri, nu prin intervenții militare.
„Nici tunurile rusești, ucrainene, românești nu o să ne ajute. Numai și numai tratativele. Trebuie să înțelegem că războiul nu aduce nimic bun oamenilor. Suferă oamenii simpli, suferă familiile, suferă localitățile”, afirmă el.
În mesajul adresat tinerilor, Solovei vorbește și despre importanța păstrării tradițiilor naționale, a libertății de gândire și de exprimare. El îi îndeamnă să nu rămână indiferenți față de ceea ce se întâmplă în societate și să-și asume un rol activ în comunitate.
„Trebuie să educați tineretul în tradițiile noastre naționale, să gândească liber, să se exprime liber, să fie îndrăzneț și responsabil, să fie prin viața activă un adevărat membru al societății”, conchide Alexei Solovei.
Episoadele din seria Busola Memoriei pot fi urmărite în zilele de miercuri, joi, vineri și sâmbătă, începând cu ora 21:50, la postul public de televiziune Moldova 1.
