Mai mult decât podoabe ale portului popular: Brâiele care spun povești despre viață și familie
Meșterița populară Angela Reniță duce mai departe tradiția țesutului brâielor, un meșteșug moștenit de la mama și bunica sa, în care fiecare motiv are o semnificație aparte. Inspirată de simbolurile străvechi, de amintirile din copilărie și de țesăturile păstrate în muzee, aceasta își propune să reconstituie modelele de sărbătoare, mai puțin cunoscute astăzi.
Pentru Angela Reniță, țesutul nu este doar o îndeletnicire, ci și o formă de terapie, o legătură cu rădăcinile și o modalitate de a transmite valorile tradiționale generațiilor viitoare.
În atelierul Angele Reniță, firele de lână se transformă în brâie tradiționale, în care motivele decorative transmit mesaje despre viață, protecție, familie și perseverență. Meșterița explică semnificația simbolurilor pe care le integrează în creațiile sale și spune că fiecare element are un rost bine definit.
„Avem un brâu care are tricolori pe margini, la fel ca și țara românească și moldovenească. Aici este un romb. Rombul este viața, este ceea ce noi păstrăm în noi”, povestește Angela Reniță.
laturi, asociate punctelor cardinale. Alte motive au rol de protecție, precum Crucea Sfântului Andrei sau simbolul ochiului, reprezentat printr-un romb cu un nod în mijloc. Elementele decorative de pe marginea brâului sugerează drumul anevoios al vieții și perseverența în fața dificultăților.
Un alt motiv este cel al „coarnelor berbecului”, pe care Angela Reniță îl asociază femeii gospodine, capabile să-și susțină poziția și să contribuie la bunăstarea familiei. În același timp, simbolul „soțul și soția” vorbește despre echilibrul și sprijinul reciproc dintre parteneri.
„Dar când îl punem la brâu, îl încingem, ceea ce este mijlocul, când unul se coboară, celălalt se ridică și ei se susțin unul pe altul”, explică meșterița.
Dincolo de motivele individuale, brâiele pot spune povești întregi. Angela Reniță creează compoziții în care simbolurile se succed asemenea etapelor vieții, de la întemeierea unei familii și nașterea copiilor până la dezvoltare, ocrotire și împlinire spirituală.
„Aici este o poveste, soțul și soție care au copii un boboc, să zic așa, apoi merge rombul, ceea ce este viață, ceea ce este dezvoltare, este cu ochișor, ocrotire, este steaua călăuzitoare și la care merge pomul vieții și coloana infinitului”, spune Angela Reniță.
Pentru ea, aceste simboluri transmit și un mesaj moral: binele pe care îl facem dăinuie prin amintirea pe care o lăsăm în urma noastră. Meșterița asociază astfel ideea de viață veșnică nu cu nemurirea propriu-zisă, ci cu faptele prin care oamenii rămân în memoria celor din jur.
Dragostea pentru țesut își are rădăcinile în copilărie. Angela Reniță a crescut alături de bunici, de la care a învățat să toarcă lâna, să respecte tradițiile și să prețuiască bunătatea și omenia. Atât mama, cât și bunica sa au practicat țesutul, iar experiențele trăite în familie au contribuit la formarea sa.
„Am învățat și a toarce pentru că am avut marele noroc sau fericire de a trăi cu buneii. Datorită lor am ajuns să înțeleg ce înseamnă bunătatea, să înțeleg ce înseamnă omenie”, mărturisește meșterița.
Bunicii o învățau că adevărata bogăție nu se măsoară în bunuri materiale, ci în valorile sufletești. Aceste principii se regăsesc și astăzi în felul în care Angela Reniță își practică meșteșugul și în mesajele pe care încearcă să le transmită prin creațiile sale.
O preocupare aparte a meșteriței este redescoperirea brâielor vechi, mai ales a celor purtate la sărbători. Ea cercetează cu atenție fotografii de epocă și țesături păstrate în instituțiile culturale, încercând să identifice detalii care ar putea contribui la reconstituirea modelelor tradiționale.
Brâul este însă unul dintre cele mai greu de studiat elemente ale portului popular, deoarece apare adesea ascuns sub mâinile celor fotografiați. Tocmai de aceea, Angela Reniță analizează fiecare detaliu vizibil, chiar dacă este vorba despre câțiva milimetri sau centimetri de țesătură.
Meșterița participă și la întâlniri cu alți creatori populari, unde schimbul de experiență și de idei o ajută să aprofundeze cunoștințele despre tehnicile și modelele vechi. Deși a găsit inspirație în colecțiile muzeale, ea spune că încă încearcă să descopere variantele de sărbătoare ale brâielor, mai puțin reprezentate în materialele pe care le-a consultat.
În atelierul său, cel mai de preț obiect este războiul de țesut, instrumentul cu ajutorul căruia tradiția capătă formă. Pentru Angela Reniță, acesta are o valoare care depășește utilitatea practică, fiind legat de identitatea și pasiunea sa.
„Știți cum doamna are bijuterii pe mâini, pe la gât... Dar la mine bijuteria principală este acest instrument. Este primul, este cel mai drag și cel mai scump pentru mine”, spune meșterița.
Angela Reniță consideră războiul de țesut atât de important, încât l-ar lua cu ea chiar și într-un moment de mare cumpănă, asemenea unui obiect de credință păstrat cu sfințenie de generațiile trecute.
Prin munca sa, meșterița continuă o tradiție transmisă din generație în generație. Fiecare brâu țesut devine astfel nu doar un obiect vestimentar, ci și o mărturie despre valorile, credințele și simbolurile care au însoțit comunitățile de-a lungul timpului.
CITIȚI ȘI:
