Revista presei interbelice: Testamentul ministrului Constantinescu – „Fără jertfe nu se îndeplinesc idealurile mari”

Ziarul Universul anunța, într-o ediție specială din 18 noiembrie 1926, moartea fostului ministru Alexandru Constantinescu, răpus de pneumonie. Iar ziarul Viitorul reproducea și testamentul său politic, intitulat „Act de ultimă voință”.
Constantinescu își amintea de hotărârea României de a intra în Primul Război Mondial, în august 1916, afirmând că, în ciuda tuturor suferințelor, ar lua din nou aceeași decizie:
„Fără jertfe nu se îndeplinesc idealurile mari ale unui neam”.

Fostul ministru amintea și Unirea Basarabiei cu România, spunând că evenimentele au permis trecerea Prutului și unirea cu Regatul a trei milioane de români.
În testament, îi lăsa fiului său, Constantin, nu doar îndemnul de a-și iubi țara, ci și sfatul de a avea grijă de țărani și muncitori și de a contribui la îmbunătățirea vieții lor.
Îi recomanda, de asemenea, să urmeze Partidul Național Liberal și să păstreze respectul pentru Ion Brătianu, alături de care lucrase pentru înfăptuirea României Mari.
Testamentul se încheia cu o mărturisire personală:
„Iert pe răuvoitori. Rog a fi iertat de cei cărora le voi fi greșit”.

Alexandru Constantinescu a ocupat mai multe funcții de ministru în guvernele liberale conduse de Ion Brătianu. A fost ministru al Agriculturii și Domeniilor în mai multe mandate, ministru al Industriei și Comerțului, ministru de Interne, în perioada refugiului guvernului la Iași, în timpul Primului Război Mondial, și ministru al Lucrărilor Publice.

Ziarul România Nouă ne surprinde printr-o coincidență cu actualitatea zilei de azi: de la uzina electrică a Chișinăului, în 1926, la linia Vulcănești–Chișinău, în 2026.
În noiembrie 1926, presa relata despre starea dificilă a uzinei electrice din Chișinău. Orașul avea probleme cu iluminatul, deoarece uzina funcționa peste capacitate, iar instalarea unui nou motor întârzia.
Inginerul Podobă, șeful uzinei, explica faptul că două motoare noi, fiecare de 600 de cai-putere, urmau să îmbunătățească situația. Primul trebuia instalat la Crăciun, iar al doilea în vara anului următor.
Între timp, primăria a hotărât reducerea consumului de energie pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie. Dar nici aceste măsuri nu erau suficiente. Se discuta deja despre construirea unei a doua uzine electrice, pentru a putea ilumina inclusiv periferiile Chișinăului.
Și iată o coincidență istorică interesantă! Exact un secol mai târziu, tot în noiembrie, pe 8 noiembrie 2026, a fost inaugurată și pusă sub tensiune linia electrică Vulcănești–Chișinău. Cu o lungime de aproximativ 157 de kilometri, noua infrastructură oferă Republicii Moldova o rută suplimentară pentru transportul energiei electrice și consolidează astfel legătura cu România și piața europeană.

Ziarul Politica analiza o nouă direcție a politicii externe sovietice: apropierea de statele asiatice, după încercările nereușite ale Moscovei de a-și îmbunătăți relațiile cu Europa. În centrul atenției se aflau Turcia și China.
Potrivit articolului, Rusia sovietică încerca să profite de instabilitatea politică din China și de dificultățile Turciei, aflată încă în proces de refacere după Primul Război Mondial. Publicația considera că Moscova urmărea nu atât beneficii economice, cât crearea unor noi tensiuni diplomatice care să neliniștească puterile europene.
Autorul era însă sceptic în privința acestor acorduri, susținând că ele nu vor rezista, deoarece obiectivele reale ale diplomației sovietice ar fi ascunse chiar și partenerilor săi. Nimic nou sub soare și peste 100 ani.
În ziarul Universul apărea o știre despre o găină cu performanțe extraordinare. Un fermier canadian dăruise Universității din Columbia Britanică o găină care făcuse „351 de ouă în numai 365 de zile”. Cu alte cuvinte, pasărea nu ouase în doar 14 zile din întregul an. O performanță impresionantă pentru acea vreme.
Autor: Dan Melnic