Consiliul Europei analizează situația romilor și a celorlalte minorități în România
„România posedă un cadru juridic solid pentru protecția persoanelor aparținând minorităților naționale. Asociațiile care reprezintă cele 20 de minorități recunoscute oficial beneficiază de un sprijin financiar generos pentru protejarea și promovarea culturilor minorităților și au posibilitatea de a participa la luarea deciziilor prin Consiliul Minorităților Naționale și prin locuri rezervate în Parlament”. Consiliul Europei și-a publicat, marți 5 septembrie, al cincilea raport-opinie (cum sună formula administrativă) în legătură cu situația minorităților în România.
Este un raport în care România e în mare parte lăudată pentru felul în care protejează drepturile minorităților, dar unde sunt totuși emise critici față de felul în care (nu) se folosesc limbile minorităților în administrație și, de asemenea, un raport critic față de discriminarea romilor în sistemul de învățământ și față de felul cum sunt uneori tratați de poliție.
În urma recensământului populației efectuat în 2022, în care persoanele aparținând minorităților naționale își puteau indica apartenența etnică și lingvistică, reprezentanții majorității minorităților naționale se așteaptă acum ca numărul acestora să scadă. Acest declin duce la o nesiguranță cu privire la implementarea pe viitor a dreptului de a folosi limbile minoritare în administrație, în fața instanțelor și în domeniul semnalizării publice, întrucât utilizarea drepturilor lingvistice este supusă cerinței ca numărul de persoane aparținând unei minorități naționale să fie peste 20% în entitățile administrative în cauză.
Consiliul Europei îndeamnă autoritățile române să fie prudente în aplicarea pragului de 20% și recomandă utilizarea suplimentară a unui număr absolut ca prag alternativ. De asemenea, regretă că guvernul încă nu a introdus formularele administrative bilingve cerute de legislația existentă acolo unde ponderea minorităților depășește 20% din populație.
Regres al importanței minorității rome
Comitetul consultativ al Consiliului Europei, care a redactat raportul, subliniază că pandemia de Covid-19 a dus la un regres semnificativ în mai multe domenii referitoare la minoritatea romă. Copiii romi din România au fost afectați în mod disproporționat de impactul negativ al închiderii școlilor în chestiunea participării la educație, iar raportul stabilește că segregarea în educație persistă.
Pe deasupra, deseori comportamentul inadecvat al poliției și utilizarea excesivă a forței împotriva romilor continuă să fie o problemă, iar situația a fost exacerbată în timpul pandemiei.
Mai este subliniat și antisemitismul latent din societatea română, precum și evenimentele care au declanșat dezbateri tensionate în legătură cu diferitele interpretări ale istoriei și utilizarea steagurilor și imnurilor (cu o privire spre tensiunile dintre români și secui).
În schimb, Comitetul consultativ recunoaște că sistemul bine stabilit de predare în 12 limbi minoritare continuă să funcționeze. Cu toate acestea, există o lipsă de profesori în unele limbi, în multe discipline. Autoritățile au făcut însă eforturi pentru a îmbunătăți reprezentarea minorităților naționale în materialele educaționale și au inclus informații despre culturile minoritare și Holocaust. Totuși, autorităților române li se cere să facă mai mult în ceea ce privește istoria și situația actuală a minorităților de romi și evrei.
În același timp, se constată că “România prezintă încă o rată ridicată de căsătorii ale minorilor, care au loc în principal în comunitățile rurale de romi. Observatorii critică reticența generală a autorităților de a interveni în cazuri de presupusă căsătorie forțată sau violență sexuală, întrucât actele de violență comise împotriva fetelor rome sunt în mod obișnuit atribuite „practicilor culturale” specifice comunităților lor și ignorate din acest motiv”.
Raportul este și foarte laudativ în multe cazuri. Astfel, se constată că reprezentanții lipovenilor din Delta Dunării și-au exprimat satisfacția că au putut participa la modificarea și redactarea noii legislații a pescuitului, activitate fundamentală pentru această comunitate de pescari rusofoni.
Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare
România, Bulgaria, Macedonia, țări până nu demult sărace, din marginea Europei, și-au cooptat sistematic principalele minorități în guvern, ceea ce a dus la diminuarea unor importante tensiuni.
Grecia, în schimb, sau Belgia, nici nu recunosc existența minorităților (francofonii în Flandra nu au niciun drept). Belgia și Grecia nu au semnat Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare a Consiliului Europei. Această cartă garantează un prag minim (20%) dincolo de care minoritățile statelor care au ratificat documentul au dreptul să-și folosească limba nu numai în public, dar chiar și în administrație și învățământ.
Lucru care poate părea surprinzător, doar 15 state din cele 27 ale Uniunii Europene au ratificat Carta. Unele, precum țările baltice sau Belgia nici măcar nu au semnat-o, iar în mod repetat Consiliul Europei chiar a anchetat în Belgia, țară care adăpostește principalele instituții europene, dar în care minoritatea francofonă din Flandra întâmpină probleme juridice și administrative în folosirea limbii franceze.
Vecinii Republicii Moldova, atât Ucraina, cât și România au ratificat carta, dar Moldova, dată fiind situația particulară a limbii ruse, nu a ratificat-o încă. România este țara care teoretic protejează cel mai mare număr de limbi minoritare și regionale. Ratificarea Cartei nu înseamnă însă că în mod automat țara respectivă este gata să îi aplice prevederile. S-a văzut în cazul Ucrainei. Nu exista modalitate de constrângere în caz de nerespectare a Cartei.
La fel, Slovacia a interzis prin lege folosirea limbii maghiare în administrație. Aceeași lege cere ca limba slovacă sa fie folosită în prioritate în toate spațiile publice. Cei care nu respecta legea pot primi o amendă de pana la 5.000 de euro. Legea slovacă a dus la tensiuni diplomatice între Budapesta și Bratislava.
Franța a semnat carta dar nu a ratificat-o. În afară de Belgia, 6 alte țări membre ale Uniunii Europene au refuzat să semneze Carta. Este vorba de Irlanda, Bulgaria, cele trei țări baltice (din pricina limbii ruse, ca și Moldova) și Grecia, Grecia fiind un caz aparte, în măsura în care nici măcar nu recunoaște existența minorităților naționale, ci doar a celor religioase.
Autor: Dan Alexe
