EXPLICĂM | Cum se alimentează R. Moldova și de ce 20 km de linie electrică pot provoca o criză națională
De fiecare dată când vorbim despre securitatea energetică a Republicii Moldova, pare un subiect tehnic, abstract și îndepărtat de viața de zi cu zi. În realitate, însă, sistemul pe care ne bazăm este mult mai fragil decât pare și depinde, în continuare, de infrastructura aflată în afara controlului țării. Criza provocată de bombardamentele rusești din 23 martie a demonstrat acest lucru cât se poate de clar: nu este nevoie de o pană generală de producție sau de lipsa energiei, ci doar de avarierea unei singure linii de transport pentru ca întregul echilibru să fie pus sub semnul întrebării.
În mod normal, cea mai mare parte a energiei importate din România ajunge în Republica Moldova pe traseul Isaccea-Vulcănești-Centrala de la Cuciurgan (MGRES)-Chișinău. Această rută, care traversează inclusiv teritorii aflate în afara controlului constituțional al autorităților de la Chișinău sau zone expuse riscurilor de securitate, rămâne esențială pentru alimentarea întregii țări. Tocmai de aceea, atunci când segmentul Isaccea-Vulcănești a fost scos din funcțiune în urma atacurilor asupra infrastructurii energetice din Ucraina, efectele s-au resimțit imediat în întreg sistemul.
Cum funcționează, în prezent, sistemul energetic
Astăzi, Republica Moldova își acoperă consumul de energie electrică dintr-o combinație de producție internă și importuri. Proporția variază în funcție de oră, sezon și condiții externe.
Producția internă a crescut vizibil în ultimii ani, în special datorită energiei regenerabile. În timpul zilei, mai ales la prânz, producția locală poate acoperi integral consumul, iar uneori chiar generează surplus.
Această situație se schimbă însă rapid odată cu lăsarea serii. Consumul crește, iar producția din surse fotovoltaice scade brusc. În aceste intervale, Republica Moldova devine dependentă de importuri pentru a-și menține echilibrul energetic.
Principalul furnizor extern este, în prezent, România, iar energia este achiziționată atât prin contracte directe, cât și de pe piața bursieră. Această reorientare reprezintă o schimbare majoră față de anii precedenți, când Centrala de la Cuciurgan asigura majoritatea consumului.
De exemplu, la ora 17:00, pe 24 martie, potrivit datelor operatorului de sistem Moldelectrica, consumul ajunsese la aproximativ 688 MW, în timp ce producția internă era de doar circa 332 MW. Diferența - peste 350 MW - era acoperită din importuri, ceea ce arată clar cât de dependent rămâne sistemul de surse externe în orele de vârf.
Linia Isaccea–Vulcănești: veriga critică
Importurile din România depind în mod esențial de linia de înaltă tensiune de 400 kV Isaccea–Vulcănești. Aceasta este singura interconexiune de mare capacitate prin care Republica Moldova poate aduce volume mari de energie din sistemul european.
În orele de vârf, 60%-70% din consumul malului drept era acoperit prin această linie. De aceea, avarierea ei, chiar și pe un segment relativ scurt, produce efecte imediate și severe asupra întregului sistem.
Problema este amplificată de faptul că o parte din traseul acestei linii trece prin sudul Ucrainei, o zonă frecvent vizată de atacuri asupra infrastructurii energetice.
Ce s-a întâmplat pe 23 martie
În seara de 23 martie, în urma bombardamentelor asupra sistemului energetic ucrainean, linia Isaccea–Vulcănești a fost scoasă din funcțiune.
Consecințele au fost imediate: importurile din România au fost practic întrerupte; sistemul a fost nevoit să se reconfigureze în regim de urgență; a apărut riscul unui deficit semnificativ în orele de vârf.
Operatorii de sistem din Republica Moldova și România au activat rapid soluțiile de rezervă, însă acestea nu pot înlocui capacitatea liniei principale.
De ce alternativele nu sunt suficiente
După avarie, au fost activate patru linii de 110 kV peste Prut, precum și importuri prin Ucraina, prin linia de la hidrocentrala Dnestrovsk. Aceste soluții sunt însă limitate.
Liniile de 110 kV au o capacitate redusă și pot alimenta doar anumite zone din vestul țării. Ele nu pot susține consumul la nivel național. De asemenea, linia de la Dnestrovsk, de 330 kV, are o capacitate mai mică decât cea de 400 kV și nu poate acoperi întregul deficit. În plus, posibilitățile de import din Ucraina sunt limitate nu doar tehnic, ci și din cauza situației din teren: sistemul energetic ucrainean este grav afectat de atacurile repetate, iar statul vecin se confruntă el însuși cu un deficit de energie, ceea ce reduce semnificativ capacitatea de a exporta curent către Republica Moldova.
În plus, această rută este la fel de vulnerabilă. Rusia vizează nu doar centralele, ci și liniile de transport, ceea ce înseamnă că orice infrastructură din Ucraina poate fi afectată în orice moment.
De ce problema reală sunt câțiva kilometri de linie
Criza actuală arată că sistemul energetic al Republicii Moldova depinde de un punct critic aflat în afara țării. Segmentul afectat al liniei Isaccea-Vulcănești, de 40 de kilometri (dintre care o porțiune sub 20 km este decisivă) poate întrerupe cea mai mare parte a importurilor.
Aceasta este vulnerabilitatea reală: nu lipsa energiei, ci dependența de infrastructură pe care Republica Moldova nu o controlează.
Vulcănești-Chișinău nu ar fi rezolvat criza
Un punct important în alimentarea Republicii Moldova cu energie electrică este rolul liniei Vulcănești-Chișinău, aflată în construcție. Aceasta este o linie internă, care transportă energia din sud către centrul țării. Însă problema actuală nu este între Vulcănești și Chișinău. Problema este până la Vulcănești.
Dacă energia nu ajunge în această stație, nu există nimic de transportat mai departe. Prin urmare, chiar dacă linia Vulcănești-Chișinău ar fi fost deja finalizată, ea nu ar fi eliminat criza actuală.
Această linie trebuia să fie dată în exploatare în decembrie 2025, conform promisiunilor autorităților, însă termenul a fost amânat și este acum estimat pentru mai 2026.
Soluțiile reale: noi interconexiuni de 400 kV
Pentru a reduce vulnerabilitatea sistemului, Republica Moldova dezvoltă alte două interconexiuni majore cu România.
Linia Strășeni-Gutinaș va conecta direct centrul țării la rețeaua românească, fără a mai depinde de traseul prin sudul Ucrainei. Proiectul este finanțat printr-un grant american și este considerat esențial pentru securitatea energetică pe termen lung, însă finalizarea este estimată abia pentru 2030–2032.
Linia Bălți–Suceava va asigura o conexiune directă pentru nordul țării și va diversifica rutele de import. Proiectul este mai avansat, cu lucrări începute în România și pregătiri în desfășurare pe teritoriul Republicii Moldova, iar termenul de finalizare estimat este în jurul anului 2027.
Împreună cu Vulcănești–Chișinău, aceste proiecte vor crea trei interconexiuni majore de 400 kV, capabile să reducă dependența de o singură rută critică.
CITIȚI ȘI:
„Nu putem elimina riscurile”: Executivul aprobă stare de urgență în energetică pentru 60 de zile
Linia Isaccea-Vulcănești rămâne deconectată: Parlamentul, convocat în ședință extraordinară
Ministerul Afacerilor Externe condamnă atacurile asupra infrastructurii energetice din Ucraina
Junghietu: Linia Vulcănești-Chișinău ar fi redus impactul avariei energetice din 31 ianuarie
