Revista presei interbelice: Basarabia dezbate calendarul nou
La 14 iulie 1926, presa scrisa despre noi violente în China. Se relua războiul civil, iar trupele revoluționare atacau armata, având loc violente foarte mari. Presa era în așteptarea ultimelor noutăți. În țară, Ziarul Romania Nouă aducea în atenție problema calendarului nou și căuta să aducă explicații de ce în Basarabia primea rezistență.
Calendarul nou era prezentat ca fiind mai corect din punct de vedere științific, iar schimbarea era considerată inevitabilă. Articolul concluziona că vinovată nu este populația, ci modul în care reforma a fost introdusă. Biserica nu și-a pregătit credincioșii, iar preoții din Basarabia au fost puși în fața faptului împlinit, fără timp și fără argumente pentru a explica schimbarea.
Rezistența oamenilor este explicată prin atașamentul față de tradiție și prin psihologia mulțimii, nu prin rea-voință. Articolul spunea că orice schimbare majoră are nevoie de comunicare și de pregătirea oamenilor. Problema rămâne valabilă și astăzi.
Din același ziar mai aflam și despre Construcția Catedralei Episcopale din Bălți, care avansa rapid în iulie 1926. Presa scria că, până în toamnă, urma să fie terminată cupola, iar noul lăcaș impresiona deja prin arhitectura sa. Autorul remarca ambiția episcopului Visarion Puiu de a dărui Bălțiului un monument de artă și arhitectură bisericească, demn să fie considerat printre cele mai frumoase din România.
Construcția cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena a fost dusă la bun sfârșit și sfințită în 1935, în prezența Regelui Carol al II-lea. Este construită în stil neobizantin cu influențe neoromânești (brâncovenești). Aceasta există și astăzi. În perioada sovietică a fost închisă și transformată mai întâi în depozit, apoi în Muzeu. O parte din patrimoniul interior s-a pierdut. Din 1990 a fost redată cultului, dar aparține astăzi deja Patriarhiei Moscovei.
Trecem și la rubrica Sanitare. Aflăm aici Care erau cele mai răspândite boli infecțioase în 1926. În spitalul de boli infecțioase erau internați 57 de pacienți. Printre cele mai frecvente afecțiuni se numărau: tifosul; tuberculoza; pojarul (denumirea veche pentru rujeolă); dizenteria; „tarantitul” precum și alte boli infecțioase.
Lista bolilor din 1926 arată cât de diferite erau preocupările medicinii de acum un secol. Afecțiuni precum rujeola, tifosul și dizenteria umpleau saloanele spitalelor, în timp ce astăzi multe dintre ele sunt rare sau pot fi prevenite și tratate mult mai eficient datorită vaccinurilor, antibioticelor și progresului medicinii.
Ziarul Romania Nouă mai anunța că, în perioada 9–14 august 1926, urmă să se organizeze cursuri populare de viticultură, vinificație și horticultură, destinate celor care doreau să-și aprofundeze cunoștințele teoretice, practice și de laborator în domeniul cultivării viței-de-vie și al producerii vinului la Școală Națională de Viticultură.
Știrea aduce o noutate: la Chișinău exista o școală națională românească de viticultură. Chișinăul era deja un important centru de pregătire profesională în domeniul viticulturii și vinificației, iar existența unei astfel de școli și organizarea unor cursuri de perfecționare demonstrează cât de strategică era această ramură pentru economia țării, tradiție care continuă și astăzi, Republica Moldova fiind recunoscută la nivel internațional pentru vinurile sale.
Ziarul Dimineața publica un articol care arăta cât de apropiata era relația din Franța și România. Generalul Berthelot a acceptat titlul de membru de onoare al Academiei Române. În scrisoarea de răspuns, marele militar francez afirmă că este profund emoționat de această distincție și spune că sprijinul oferit României în timpul Primului Război Mondial a fost acordat „din toată inima”.
Berthelot subliniază că România a luptat pentru „o cauză dreaptă” și vorbește despre legătura spirituală dintre români și francezi, întemeiată pe aceeași moștenire latină și pe valorile dreptății și libertății. El adaugă că prietenia dintre cele două popoare, întărită pe câmpurile de luptă, nu va putea fi ruptă niciodată.
Alianța dintre țările noastre era susținută nu doar militar și politic, ci și în presa vremii. Presa franceză ia apărarea României în conflictul de la granița cu Bulgaria. Ziarul francez Petit Journal considera că noile incidente de la frontiera româno-bulgară au fost provocate de bande bulgare.
Publicația îndemna însă la calm și cerea ca diferendul să fie soluționat pe cale diplomatică, prin Societatea Națiunilor, din care făceau parte atât România, cât și Bulgaria.
Ziarul Adevărul scria un Articol despre Scandalul politic între doi dintre cei mai cunoscuți oameni politici ai Basarabiei. În vara lui 1926, Constantin Stere îl contrazice public pe ministrul Basarabiei, Sergiu Niță, după ce acesta susținuse că Stere ar fi încercat să negocieze o colaborare cu Partidul Poporului al generalului Averescu.
Într-o scrisoare deschisă, Stere califică afirmațiile drept „fantastice” și neagă că ar fi cerut vreodată o astfel de apropiere politică. El susține, dimpotrivă, că reprezentanții guvernării au fost cei care au insistat pentru discuții și amintește că se încercase chiar unificarea forțelor politice basarabene.
În 1926, replicile se dădeau direct în ziare și așteptai următorul număr pentru a afla și răspunsul celuilalt.
Autor: Dan Melnic
